Achiziție publică: 100 de autobuze ISUZU pentru Chișinău, în valoare de cca 14,9 milioane de dolari SUA

B.A.A. „Efrim, Roșca și Asociații” a asistat juridic Anadolu Isuzu Otomotiv Sanayi ve Ticaret A.S. (Anadolu Isuzu) în procedura de achiziție publică a 100 de autobuze noi pentru municipiul Chișinău, în valoare de cca 14,9 milioane de dolari SUA. Contractul de achiziționare a autobuzelor a fost semnat la data de 1 iulie 2021, între ofertantul câștigător, Anadolu Isuzu, reprezentată prin Hakan Kefoglu, în calitate de vânzător.
Primăria municipiului Chișinău, reprezentată prin Viceprimarul Ilie Ceban, în calitate de cumpărător, și Î.M. „Parcul urban de autobuze”, reprezentată prin Directorul interimar, Zadeseneț Ghenadie, în calitate de beneficiar. Echipa „Efrim, Roșca și Asociații” a fost condusă de Vladislav C. Roșca, Partener, prin implicarea directă a lui Marin Baltă, Asociat, și a lui Maxim Macovei, jurist, dar și a altor specialiști din cadrul biroului. În cadrul evenimentului de semnare a contractului de achiziționare, Primarul general al municipiului Chișinău, Ion Ceban, a declarat că, în ultimii 30 de ani, autoritățile publice locale nu au mai semnat o tranzacție financiară atât de impunătoare.

„Sunt mândru de echipa mea, care a asistat Anadolu Isuzu în una din cele mai impunătoare tranzacții pentru municipalitatea Chișinău.” – Oleg Efrim, Managing Partner.

„A fost cu adevărat un proiect complex. Și mă bucur că am reușit să finalizăm cu succes acest proiect de mare însemnătate pentru chișinăuieni.” – Vladislav C. Roșca, Partener.
Noile autobuze marca „ISUZU CITIPORT”, de categoria M3, urmează să ajungă în Republica Moldova, la Chișinău, până la finele anului 2021. Acestea vor fi distribuite pe rutele municipale, în oraș și în suburbii.

Av. Oleg Efrim – membru al panelului de jurizare pentru Premiile CEE Deals of the Year 2020

Oleg Efrim, Managing Partner al Biroului asociat de avocați “Efrim, Roșca și Asociații” (ERA), a fost desemnat ca membru al panelului de jurizare și selecție a listei scurte pentru Premiile CEE Deals of the Year 2020 – cele mai prestigioase și râvnite premii selectate de profesioniști din domeniul juridic din Europa Centrală și de Est.

Premiile CEE Deals of the Year au fost create în anul 2017 de publicația CEE Legal Matters, principala sursă de știri și informații despre avocați și industria juridică din Europa Centrală și de Est, pentru a celebra tranzacțiile, finanțările, listările publice și alte acorduri care stau la baza creșterii economice – și a avocaților și a firmelor de avocatură care le realizează. Cinci jurați sunt selectați de CEE Legal Matters pentru fiecare din cele 24 de jurisdicții din regiune pe baza reputației, expertizei, cunoștințelor și angajamentului stabilit pe piețele acestora. Editorul executiv al CEE Legal Matters, David Stuckey, care supraveghează selecția juraților în fiecare an, s-a bucurat de faptul că Oleg Efrim a fost de acord să își dedice timpul și efortul în procesul de evaluare și clasificare a numeroaselor cereri de participare depuse de firmele de avocatură din Republica Moldova.

„Membrii panelului de jurizare au fost selectați pe baza interacțiunilor noastre personale cu aceștia, a reputației lor printre colegi și a tipurilor de tranzacții pe care le-au realizat personal de-a lungul anilor”, a spus Stuckey. „Este dificil să ne imaginăm un grup de experți juridici mai calificat sau mai bine informat în Moldova, iar o parte semnificativă a acestuia provine de la dl Oleg Efrim. Suntem încântați și onorați că dumnealui a acceptat să participe și, prin urmare, procesul este mai fiabil și de mare încredere”.

Av. Oleg Efrim este Managing Partner și unul din partenerii fondatori ai ERA. El a fost implicat în proiecte de investiții de mari dimensiuni și de înaltă calitate și a reprezentat cu succes interesul a numeroși clienți naționali și internaționali în instanțele de judecată din Moldova.
Finaliștii CEE Deals of the Year vor fi expuși în numărul din martie 2021 al publicației CEE Legal Matters, iar câștigătorii vor fi anunțați în cadrul ceremoniei anuale CEE Deal of the Year, programată pentru 3 iunie 2021, la Londra.

Mai multe informații despre premii și ceremonie pot fi găsite pe pagina de internet oficială www.doty.ceelegalmatters.com.

The Legal 500 EMEA: ”Efrim, Roșca și Asociații” – specialiști de înalt profesionalism

http://www.legal500.com/c/moldova/leading-firms

După succesul obținut de Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” în prestigiosul top Chambers Europe 2019 și premiul acordat de către CEE Legal Matters – Deal of the Year în Republica Moldova, suntem onorați să anunțăm că rezultatele înregistrate de ERA sunt recunoscute și în topul efectuat la nivel internațional – The Legal 500.

În acest an, la categoria Leading Firms, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” se regăsește pe al treilea palier. Performanța înregistrată de Oleg Efrim, Managing Partner, a fost recunoscută în top la categoria Leading Individuals. În același timp, unul dintre consultanții firmei, Ilona Panurco a fost nominalizată în categoria Next generation Lawyers.

The Legal 500 scrie despre ”Efrim, Roșca și Asociații” că are specialiști de înalt profesionalism, care sunt abilitați să găsească soluții pentru probleme complexe și negocieri dificile. Oleg Efrim este descris ca un profesionist de un înalt nivel pentru domenii precum reglementare sau achiziții publice. Publicația mai scrie că Oleg Efrim conduce echipa ERA împreună cu expertul în litigare Vlad Roșca, iar despre Ilona Panurco, Consultant Senior, a cărei domenii de expertiză include investițiile, dreptul societăților comerciale sau restructurarea, se spune că este foarte inteligentă și responsabilă.

”ERA a devenit în scurt timp nume de referință pe piața avocaturii de afaceri în țara noastră. Recunoașterea pe plan internațional înseamnă o reușită a echipei, a muncii pe care fiecare a depus-o în fiecare proiect în parte. Perseverența și profesionalismul este ceea ce ne caracterizează. Vom continua să fim pe potriva așteptărilor clienților noștri, căror le mulțumim pentru aprecierea înaltă”, a menționat Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”.

The Legal 500 este unul dintre cele mai apreciate ghiduri independente de specialitate la nivel internațional. The Legal 500 publică anual evaluările legate de activitatea firmelor de avocatură. Firmele sunt clasate după o analiză extinsă a proiectelor, a complexității aspectelor juridice și a metodelor de soluționare a cauzelor. Un alt criteriu este feedbackul oferit de clienți.

ERA a fost premiată cu distincția – Deal of the Year 2018

”Efrim, Roșca și Asociații” a fost premiată cu distincția Deal of the Year 2018 de prestigioasa publicație CEE Legal Matters Suntem onorați să anunțăm că ERA a fost premiată cu distincția Deal of the Year 2018 în Republica Moldova de către prestigioasa publicație CEE Legal Matters. Premiul a fost acordat pentru reprezentarea B.C. Moldova-Agroindbank S.A. și a Guvernului Republicii Moldova în tranzacția de vânzare a pachetului majoritar de acțiuni Consorțiumul internațional de investitori – BERD, Invalda INVL, Horizont Capital. Este pentru prima dată în istoria acestei competiției când au fost desemnate companii juridice-câștigătoare din Republica Moldova. În această tranzacție, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” i-a avut în echipă pe Oleg Efrim, Ilona Panurco și Tinca Bodiu. Practicienii în drept cu experiență impresionantă din Europa Centrala si de Est s-au reunit la Budapesta, în data de 28 martie la ceremonia de decernare a CEE Deal of the Year Award (Distincția pentru Tranzacția Anului în țările din Europa Centrală și de Est).

”Efrim, Roșca și Asociații” a fost reprezentată la Budapesta de către Ilona Panurco, Consultant Senior, șefa Departamentului Consultanță. ”Importanța tranzacției a fost determinată nu doar de faptul că s-a vândut un pachet consistent de acțiuni la cea mai mare bancă din Republica Moldova. A fost prima tranzacție de acest fel, de o complexitate greu de imaginat. Am fost onorați să reprezentăm atât B.C. Moldova-Agroindbank S.A., cât și Guvernul Republicii Moldova, în calitate de vânzător. Prestigiosul premiu este o recunoaștere a valorii echipei ERA care este înzestrată cu cunoștințe și pregătirea necesară, dar și cu dedicație și abnegație suficientă pentru a participa la astfel de tranzacții. Mă bucur că serviciile de calitate prestate de ERA sunt recunoscute nu doar de clienți și comunitatea de afaceri, dar și de publicații internaționale prestigioase”, a declarat Oleg Efrim, Managing Partner ”Efrim, Roșca și Asociații”. Distincțiile CEE Deal of the Year Award sunt oferite drept rezultat al unui proces de selecție unic si complex, realizat de către echipe de profesioniști din Europa Centrala și de Est. Anul acesta, în cadrul concursul pentru obținerea distincțiilor 2019 CEE Deal of the Year Award au concurat companii juridice renumite precum: Allen & Overy, Baker McKenzie, CMS, Cobalt, Freshfields Bruckhaus Deringer, Redcliffe Partners, Sayenko Kharenko, Țuca Zbârcea & Asociatii, White & Case, Wolf Theiss.

Recunoaștere și creștere în clasamentul Chambers Europe 2019.

https://chambers.com/profile/organisation/22933884

Performanța ERA aduce recunoaștere și creștere în clasamentul Chambers Europe 2019 Prestigiosul clasament Chambers Europe 2019 a desemnat cele mai bune firme de avocatură. Succesul înregistrat de către Casa de Avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” a fost recunoscut și în acest an, iar munca depusă de avocați a dus la o creștere în top. La fel, profesionalismul firmei de avocați a dus la intrarea în top la categoria Corporativ/Comercial. Astfel, ”Efrim, Roșca și Asociații” a fost poziționată pe palierul 3 la capitolul Corporativ/Comercial. În clasament se spune că firma este recunoscută datorită reputației și creșterii pe piață. Baza de clienți este formată din companii naționale și internaționale, iar avocații ERA oferă consultanță în privința guvernării corporatiste, structurare sau insolvență. Clienții spun că sunt extrem de mulțumiți de flexibilitatea echipei, care găsește soluții la orice problemă în orice moment al zilei. La fel, clienții susțin că echipa de avocații oferă sfaturi ”exacte, bine executate și bine documentate”. Printre practicienii notabili ai firmei de avocatură a fost menționată Ilona Panurco, consultant Senior, șefa Departamentului Consultanță.

La capitolul Litigare, ERA a fost clasat pe palierul doi, înregistrând creștere. Potrivit clasamentului, echipa este cunoscută pentru practica și reputația din ce în ce mai proeminentă. Echipa gestionează o gamă largă de dosare legate de insolvență, proprietate intelectuală sau încasarea plăților. De asemenea, echipa se ocupă de infracțiuni de tip ”white-collar”. Clienții descriu echipa ERA ca fiind foarte conștientă de problemele pieței locale. La categoria practicieni notabili a fost inclus Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” despre care se spune că asistă companiile internaționale în litigii comerciale. Clienții apreciază experiența din Guvern a lui Oleg Efrim și laudă abordările și strategiile avocatului.

Mai mult, clienții susțin că Oleg Efrim este foarte impresionant în instanță. Tot la categoria practicieni notabili a fost inclus și Vlad Roșca, Partener Casa de Avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”, care reprezintă atât persoane fizice, cât și juridice în litigii comerciale complexe. Vlad Roșca reprezintă și în dosare complexe la Curtea Supremă de Justiție. Clienții laudă abordarea lui Vlad Roșca în instanță și spun că este un litigator eficient. Mai mult, acesta are o experiență bogată în privința litigiilor comerciale, iar clienții îl mai descriu ca fiind excepțional. La capitolul Litigare, topul i-a recunoscut în acest an, în mod individual, pe cei doi parteneri ai Casei de Avocatură. Oleg Efrim a fost clasat pe palierul 2, iar Vlad Roșca – palierul 1. Vlad Roșca și Oleg Efrim se bucură de recunoaștere și plasare in topul Chambers Europe încă din 2007. Casa de Avocatură ”Efrim, Roşca şi Asociaţii” este unul dintre liderii de pe piaţa de consultanță juridică şi avocatură din Republica Moldova. Echipa este în permanentă colaborare cu alte case de avocatură din afara ţării, ceea ce îi permite să participe în proiecte regionale şi internaţionale, cu parteneri de încredere în exterior.

ERA susține tehnologiile și inovațiile

ERA este partener al evenimentului anual “Rockit Digital Conference Moldova 2018”. Susținem tehnologiile si inovațiile în domeniul IT. Anterior în cadrul parteneriatului cu  Rockit Moldova, membrii ERA au prezentat aspectele juridice dedicate startup-urilor in domeniul IT.

Detaliile evenimentului: https://www.facebook.com/events/960148910800235/

Alăturați-vă Rockit Moldova 2018 https://www.youtube.com/watch?v=fEHlsk1ZWOA

The Legal 500: ”Efrim, Roșca și Asociații” – o echipă puternică și competentă

http://www.legal500.com/c/moldova/legal-market-overview

Performanța Casei de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” a fost recunoscută și în acest an de The Legal 500, care a desemnat ERA în topul celor mai bune firme de avocați din Republica Moldova.

În topul întocmit de The Legal 500, la capitolul prezentare generală, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” a fost clasată pe al treilea palier. În același timp, unul dintre avocații firmei, Ilona Panurco a fost nominalizată în categoria Next generation Lawyers.

The Legal 500 scrie despre ”Efrim, Roșca și Asociații” că este o echipă puternică și competentă, care oferă expertiză profesionistă.

The Legal 500 este unul dintre cele mai apreciate ghiduri independente de specialitate la nivel internaţional.

Chambers Europe 2018 apreciază performanța ERA în clasamentul său anual

https://www.chambersandpartners.com/146/467/editorial/7/1#22933884_editorial

Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” a obținut rezultate remarcabile în ultima perioadă, acestea fiind recunoscute de prestigiosul clasament Chambers Europe 2018. În topul publicat recent, care include cele mai bune firme de avocatură și avocații, se regăsește atât casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”, cât și cei doi parteneri ai biroului: Oleg Efrim și Vlad Roșca.

La capitolul Dispute Resolution, ERA a fost clasată pe al treilea palier. Autorii clasamentului menționează că firma a fost înființată de avocați renumiți și are o reputație și un feedback pozitiv din partea clienților. ERA gestionează o gama variată de cauze de contencios, comercial, fiscal, infracțiuni economice, proprietate intelectuală și concurență.

Avocații ERA sunt apreciați de către clienți pentru capacitatea lor de a corespunde necesităților clientului. ”Ei știu ce să facă în orice situația pentru a satisface așteptările clientului” sau ”Sunt excelenți, fac mai mult decât le cerem”, susțin clienții.  La fel, beneficiarii sunt mulțumiți și de disponibilitatea avocaților de la ERA: ”Sunt disponibili 24 din 24 și te poți baza pe ei în orice situație”.

În particular, Chambers Europe 2018 l-a poziționat pe Vlad Roșca, Partener ERA, pe primul palier, la capitolul Dispute Resoluțion. Despre Vlad Roșca se spune că este unul dintre cei mai cunoscuți litigatori din Republica Moldova, iar recunoașterea a venit datorită renumelui și a feedback-ului pozitiv. Clienții îi apreciază cunoștințele profunde. Vlad Roșca reprezintă clienți naționali și internaționali în litigii de arbitraj comercial, proceduri administrative și penale, precum și cazuri de faliment.

Pe palierul trei a fost poziționat Oleg Efrim, Managing Partener ERA care, potrivit Chambers Europe 2018, se află în clasament datorită recunoașterii puternice pe piață. Oleg Efrim are experiență în litigiile comerciale și civile, oferind consultanță și în domeniul dreptului concurenței. Este descris de clienți ca fiind ”politicos, exact și oferă răspunsuri rapide”.

Ambii parteneri au reprezentat în cazuri de litigii notorii din Republica Moldova, în timp ce echipa de consultanță s-a ocupat de probleme complexe în domeniul corporativ, proprietate intelectuală, concurență, domeniul bancar, domeniul de reglementare și elaborare legislativă.

Pentru Vlad Roșca și Oleg Efrim, aceasta nu este prima apariție în clasamentul Chambers Europe. Aceștia se bucurau de recunoaștere și plasare in topul Chambers Europe în 2007, 2008 și 2017. Acum au revenit în comun ca birou și individual pe palierele de top.

Chambers Europe realizează clasamente anuale în peste 50 de jurisdicții, în baza unei analize profunde a activității fiecărei case de avocatură, a interviurilor cu clienții acestora, dar și a specificului pieței. Publicația este recunoscută în industria de profil pentru independență și obiectivitate.

BULETIN JURIDIC

Echipa ERA a elaborat noul buletin juridic, care cuprinde prevederi ale Legii Nr. 202 din 06.10.2017 privind activitatea băncilor, Ordinului Ministrului Finanțelor Nr. 143 din 23 noiembrie 2017 cu privire la modificarea și completarea Ordinului ministrului finanțelor nr. 118 din 28 august 2017, Ordinului Serviciului Vamal Nr. 446-O din 1 noiembrie 2017 privind aprobarea Instrucţiunii cu privire la procedura declarării periodice a mărfurilor autohtone introduse în zonele economice libere și Portul Internațional Liber Giurgiulești şi a mărfurilor aflate în zonele economice libere și Portul Internațional Liber Giurgiulești la scoaterea lor pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova.

 Accesînd link-ul de mai jos puteți face cunoștință cu conținutul acestuia.

//www.era.md/wp-content/uploads/2017/12/Buletin-Juridic-15.12.2017.pdf

BULETIN JURIDIC

Echipa ERA a elaborat noul buletin juridic, care cuprinde prevederi ale Hotărîrii Guvernului Nr. 1015 din 23 noiembrie 2017 cu privire la aprobarea Programului național privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acestuia, ale Ordinului Serviciului Fiscal de Stat Nr. 352 din 28 septembrie 2017 cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind evidența contribuabililor, ale Hotărîrii Băncii Naționale a Moldovei Nr. 305 din 05 decembrie 2017 cu privire la nivelul ratelor dobânzilor Băncii Naționale a Moldovei și la norma rezervelor obligatorii.

 Accesînd link-ul de mai jos puteți face cunoștință cu conținutul acestuia.

//www.era.md/wp-content/uploads/2017/12/BJ-ERA.pdf

ERA a cooptat doi avocați și un jurist în echipă sa

Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” și-a mărit echipele de consultanță și litigii, cu doi avocați și un jurist. Suntem bucuroși să anunțăm că avocații Tinca Bodiu și Marin Baltă, dar și juristul Maxim Macovei fac parte din echipa ERA.

În cadrul firmei de avocatură, Tinca Bodiu ocupă poziția de avocat asociat. A obținut licența și titlul de magistru în drept la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. Din 2014 deține licență de avocat. Tinca Bodiu a activat în mediul de afaceri, unde a ocupat funcția de jurist superior în cadrul unei societăți comerciale. Domeniile de expertiză, în care este specializată, sunt: litigii comerciale și civile, insolvabilitate, drept corporativ, transport și expediție și mediere comercială.

Marin Baltă este cel de-al doilea avocat asociat cooptat în echipa ERA. A obținut licența și titlul de magistru în drept la Universitatea de Stat din Moldova. În paralel, Marin Baltă are licență și titlul de magistru în Științe economice, specializarea Finanțe corporative și asigurări, la Universitatea de Stat din Moldova. Înainte de a fi parte a echipei ERA, Marin Baltă a activat în sectorul privat, unde a ocupat funcții în domeniul economico-financiar. La fel, a oferit consultanță juridică și a reprezentat interesele clienților în calitate de avocat. Domeniile de expertiză, în care este specializat, sunt: dreptul corporativ și comercial, dreptul financiar și fiscal, dreptul muncii, investiții, proprietăți imobiliare, contencios administrativ, litigii comerciale și civile, mediere.

Maxim Macovei ocupă poziția de consultat. Este licențiat în drept la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. Maxim Macovei este cofondatorul European Law Students’ Association (ELSA) şi, anterior, a deţinut poziţia de preşedinte al Asociației. A reprezentat, doi ani consecutiv,  Univeristatea de Stat din Moldova, în cadrul celui mai prestigios concurs a studenţilor de la drept din România – ”Hexagonul Facultăţilor de Drept”. Domeniile sale de expertiză sunt litigii civile şi comerciale, dreptul comercial şi corporativ, drept civil, audit juridic.

Cum lucrăm de sărbători? Ce spune Codul muncii?

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Se zice că e cea mai frumoasă perioadă a anului, răsună clinchet de colind și clopoței, suntem preocupați de daruri, brazi, urări, vacanțe, dor și oameni scumpi. Vrem să punem tot în regimul de „stand by” și să savurăm timpul petrecut alături de cei dragi, fără a fi preocupați de serviciu, birou sau șefi. Ei bine, ca să nu vă lăsați sâcâiți de către superiori, cu vacanțe stricate și cu frustrări puse sub brad, iată câteva nuanțe legale de care trebuie să țineți cont!

Așadar, cum lucrăm de sărbători? Codul muncii (art. 111) prevede expres care sunt acele zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru care sunteți remunerați. Astfel, cu un accent pe cele care sunt relevante în această perioadă:

a) 1 ianuarie – Anul Nou;

b) 7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);

c) 8 martie – Ziua internaţională a femeii;

d) prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;

e) ziua de luni la o săptămînă după Paşte ( Paştele Blajinilor);

f) 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;

g) 9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;

h) 27 august – Ziua Independenţei;

i) 31 august – sărbătoarea „Limba noastră”;

i1) 25 decembrie – Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou);

j) ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului.

Probabil cunoașteți că Guvernul este în drept să emită hotărâri prin care să transfere zilele de lucru (zilele de repaus), astfel încât salariații să se poată bucura de o scurtă vacanță. De regulă, programul de activitate din sectorul public diferă de cel din sectorul privat, de asta, Hotărârile de Guvern privitoare la zilele de odihnă nu sunt aplicabile sectorului privat și ține de doleanța angajatorului care va fi programul de lucru al salariaților, desigur cu respectarea normelor imperative impuse de Codul muncii (art. 111). Totuși, nu au obligaţia de a se prezenta la serviciu în ziua declarată zi lucrătoare:

– salariaţii care în ziua declarată zi de odihnă încă nu se aflau în raporturi de muncă cu unitatea în cauză,

– salariaţii ale căror contracte individuale de muncă erau suspendate la data respectivă,

– salariaţii care în ziua respectivă s-au aflat în concediu medical, în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, în concediu de odihnă anual, în concediu neplătit şi în concediu de studii

Cine lucrează de sărbătorile oficiale?

În zilele de sărbătoare nelucrătoare se admit lucrările în unităţile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condiţiile tehnice şi de producţie (unităţile cu flux continuu), lucrările determinate de necesitatea deservirii populaţiei, precum şi lucrările urgente de reparaţie şi de încărcare-descărcare. La această categorie se includ și magazinele în care se vând în cantități mici produse nealimentare, cum ar fi, de exemplu, cele de haine, încălțăminte, accesorii, cărți sau jucării. Chiar și în domeniul restaurantelor sau în cel al transporturilor angajatorii sunt îndreptățiți să-și cheme salariații la lucru cu ocazia liberelor legale.

Cine nu poate fi chemat la serviciu în zilele de sărbătoare nelucrătoare? Potrivit Codului muncii, art. 111 alin. (3), nu este posibilă atragerea la muncă în zilele de sărbătoare nelucrătoare:

– salariaţilor în vârstă de până la 18 ani;

– femeilor gravide;

– femeilor aflate în concediul postnatal.

Totodată, e bine să știți că următoarele categorii de persoane pot ieși la serviciu în zilele de sărbătoare numai cu acordul lor scris:

– persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate,

– unul dintre părinţii (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la 6 ani sau copii cu dizabilităţi,

– persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art. 126 (concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârsta de la 3 la 6 ani) şi 127 alin. (2) (concediul pentru salariații care au adoptat copii nou-născuți sau i-au luat sub tutelă) cu activitatea de muncă;

– salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical.

Este important să țineți cont că angajatorul este obligat să vă  informeze în scris despre dreptul dvs. de a refuza munca în zilele de sărbătoare nelucrătoare. Mai mult, angajatorul nu vă poate obliga să ieșiți la serviciu cu amenințarea de a vă pierde locul de muncă. O atare abordare este ilegală. Și pe final, o altă regulă scrisă cu negru în lege, ce nu poate fi neglijată de angajator: durata zilei de muncă (schimbului) din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii, cu excepţia celor cărora li s-a stabilit, conform art. 96, durata redusă a timpului de muncă sau, conform art. 97 – ziua de muncă parţială. Iar în cazul în care ziua de muncă din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se transferă în altă zi, se va păstra aceeaşi durată redusă a zilei de muncă. Bine echipați legal, mergeți în vacanță și uitați de grija job-ului macăr pentru câteva zile.

Para-juriștii, încurajați să creeze o Asociație: Doar astfel veți reuși să vă promovați serviciile și să obțineți rezultate mari

Peste 30 de para-juriști comunitari au participat astăzi la prima activitate din cadrul proiectului „Consolidarea rețelei de para-juriști comunitari” – „Oportunitatea asocierii para-juriștilor”. În cadru evenimentului, s-a discutat despre posibilitatea creării unei asociații a para-juriștilor comunitari, despre modul de organizare a unei asociații obștești, principiile de funcționare a acesteia, dar și modalitățile de accesare a resurselor oferite de donatori.

Existența unei Asociații profesionale va spori capacitățile de advocacy ale rețelei para-juriștilor, indispensabile dezvoltării instituției para-juristului și afirmării acesteia în calitate de partener de încredere al Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat (CNAJGS). Totodată, va oferi mai multă vizibilitate impactului pozitiv generat de serviciile gratuite furnizate de para-juriști în comunitățile rurale.

„Prin acest proiect vrem să contribuim la dezvoltarea rețelei de para-juriști. Să vă oferim asistența necesară în procesul de asociere, să contribuim la facilitarea comunicării cu autoritățile publice, să fim alături de voi în instanțe și să vă susținem în diferite cauze. Împreună putem identifica cele mai bune soluții pentru beneficiarii Dvs.”, a subliniat coordonatorul BAA „Efrim, Roșca și Asociații”, Oleg Efrim.

Reprezentanta Fundației Soros-Moldova, Natalia Camburian, a menționat că Fundația Soros-Moldova este gata să acorde para-juriștilor ajutorul necesar. „Noi vă susținem și vom continua să vă oferim nu doar suport financiar, dar și asistența necesară pentru a crea și dezvolta o Asociație a para-juriștilor. Nu ezitați să ne cereți ajutorul atunci când aveți nevoie”, a afirmat Natalia Camburian.

Vladimir Palamarciuc, membru al Consiliului Asociației Tinerilor Avocați, le-a vorbit participanților despre experiența prin care au trecut membrii Asociației la fondarea acesteia, pașii pe care i-au întreprins și cum au reușit să se afirme pe piața avocaturii. „Crearea unei asociații va aduce beneficii nu doar para-juriștilor, dar întregului sistem. Vă va permite să dezvoltați proiecte individuale, dar și de susținere profesională a membrilor asociației”, a reiterat Vladimir Palamarciuc.

Prezentă la eveniment, Daniela Vidaicu, coordonatorul național de programe al Ambasadei Suediei, a încurajat para-juriștii să se adune într-o asociație, pentru că astfel vor reuși să obțină rezultate mult mai mari. „Crearea rețelei para-juriștilor este un succes. Acum urmează o altă etapă, de coagulare, o etapă în care să duceți lucrurile frumoase mai departe. Vă susținem și vă îndemnăm să continuați să faceți lucrurile utile pentru societate. Donatorii susțin inițiativele bune și puternice. Împreună este mai ușor să obțineți rezultate vizibile, de unul singur este mult mai greu”, a spus Daniela Vidaicu.

În cadrul evenimentului, șefa Direcției organizații necomerciale din cadrul Ministerului Justiției, Alexandrina Culcițchi, le-a vorbit para-juriștilor despre modalitatea de organizare a unei asociații obștești, prevederile legislative, actele necesare pentru crearea unei asociații. Para-juristii prezenti la eveniment si-au manifestat interesul fata de posibilitatea de asociere si modalitatile de accesare a resurselor financiare.

Proiectul „Consolidarea rețelei de para-juriști” este implementat de Biroul asociat de avocați „Efrim, Roșca şi Asociații” și este co-finanțat de Programul de Drept al Fundației Soros-Moldova. Scopul proiectului este de a consolida rețeaua para-juriștilor prin crearea unei Asociații Naționale a Para-juriștilor din Republica Moldova.
Rețeaua de para-juriști a fost creată în anul 2010. În acest timp, mii de oameni au reușit cu ajutorul parajuriștilor să-și rezolve problemele de ordin juridic cu care s-au confruntat, fie că a fost vorba despre moștenire, divorț, asistență socială sau dreptul la proprietate.

Astăzi, rețeaua numără în jur de 40 de para-juriști comunitari din diferite zone rurale ale ţării. Pentru mai multe informații despre serviciile parajuriștilor comunitari, puteți afla pe www.parajurist.md.

BAA „Efrim, Roșca și Asociații” și Fundația Soros-Moldova lansează Proiectul „Consolidarea rețelei de para-juriști comunitari”

Fundația Soros-Moldova și Biroul asociat de avocați „Efrim, Roșca și Asociații” (ERA) lansează proiectul comun „Consolidarea rețelei de para-juriști comunitari”. Scopul proiectului este de a îmbunătăți capacitățile profesionale ale para-juriștilor prin asocierea acestora și promovarea culturii serviciilor pro-bono prestate de avocați în cazuri de litigare strategică identificate de parajuriști.

În prezent, rețeaua para-juriștilor se confruntă cu probleme de durabilitate financiară și sustenabilitate. Resursele bugetare de stat alocate rețelei sunt insuficiente pentru a le acoperi necesitățile de instruire continuă pe diferite domenii specifice de interes pentru beneficiarii din comunitate. De asemenea, membrii rețelei în mare parte nici nu se cunosc între ei, nu au un for de comunicare directă care să le permită identificarea soluțiilor pe cauze și probleme concrete. Situația curentă îi impune să depășească problemele în mod individual în măsura posibilităților, fapt ce se soldează cu greșeli frecvente.

De aceea, în cadrul proiectului „Consolidarea rețelei de para-juriști comunitari” se va pune accent pe:
• dezvoltarea culturii asociative şi oferirea suportului tehnic pentru asocierea profesională a para-juriştilor;
• dezvoltarea abilităţilor profesionale ale para-juriştilor în consultarea pe cazuri concrete (back-up lawyers);
• litigarea strategică pro bono pe cazuri preluate de la para-jurişti;
• promovarea culturii şi mecanismelor pro bono în mediul profesional al avocaţilor.

Proiectul „Consolidarea rețelei de para-juriști comunitari” intenționează să consolideze rețeaua para-juriștilor prin crearea unei Asociații Naționale a Para-juriștilor din Republica Moldova. Existența unei Asociații profesionale va spori capacitățile de advocacy ale rețelei para-juriștilor, indispensabile dezvoltării instituției para-juristului și afirmării acesteia în calitate de partener de încredere al Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat (CNAJGS). Totodată, va oferi mai multă vizibilitate impactului pozitiv generat de serviciile gratuite furnizate de para-juriști în comunitățile rurale.

În cadrul acestui proiect, ERA se va axa pe implicarea para-juriștilor în apărarea și promovarea intereselor lor corporative, va contribui la îmbunătățirea capacităților de abilitare juridică a para-juriștilor pe domenii specifice, promovarea asistenței juridice pro bono ca formă a serviciilor juridice prestate de avocați, diminuarea discriminării îndreptată împotriva diverselor grupuri marginalizate în rezultatul litigiilor cu caracter strategic.

Durata proiectului este de 11 luni. În această perioadă, vor fi organizate instruiri pentru para-juriști pe domenii specifice, va fi oferită asistența necesară în procesul de asociere, va fi facilitată comunicarea cu autoritățile publice, va fi asigurată reprezentarea în instanțe a beneficiarilor parajuriștilor. La fel, va fi analizat cadrul normativ și practica judiciară relevantă și elaborate propuneri de politici publice etc.

Mai mult, ERA, prin litigare strategică, va atrage cât mai mulţi susţinători pentru cauzele pe care le va litiga şi, prin urmare, va influenţa organele de stat competente/vizate să întreprindă măsurile ce se impun pentru îmbunătăţirea cadrului legal, instituţional sau a practicilor existente în ceea ce priveşte abordarea anumitor probleme din domeniul drepturilor omului.

Totodată, urmează să fie creat un program de mentorat pentru para-juriști din partea unui grup de avocați licențiați. Astfel, para-juriștii vor fi instruiți pe subiecte specifice în funcție de necesitățile unor grupuri specifice de beneficiari (de ex.: consumatori de droguri HIV/SIDA, populația de etnie romă, lucrătorii sexului comercial etc.), vor fi elaborate buletine informative pe tematici specifice, va fi asigurată interacțiunea on-line și în regim real între para-juriști și un grup de avocați licențiați.

Rețeaua de para-juriști a fost creată în anul 2010. În acest timp, mii de oameni au reușit cu ajutorul parajuriștilor să-și rezolve problemele de ordin juridic cu care s-au confruntat, fie că a fost vorba despre moștenire, divorț, asistență socială sau dreptul la proprietate.

Astăzi, rețeaua numără în jur de 40 de para-juriști comunitari din diferite zone rurale ale ţării. Pentru mai multe informații despre serviciile parajuriștilor comunitari, puteți afla pe www.parajurist.md.
Proiectul „Consolidarea rețelei de para-juriști” este implementat de Biroul asociat de avocați „Efrim, Roșca şi Asociații” și este co-finanțat de Programul de Drept al Fundației Soros-Moldova.

Bagaje pierdute, furate sau distruse. Cum vă cereți drepturile?!

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

De câte ori v-a ticăit inima când urma să ridicați bagajul?! Știu, deseori… De regulă, dăm mulți bani pe valize bune, în speranța că vor suporta orice „vandalizare” a lucrătorilor din aeroport. Și totuși, de cele mai multe ori, nu rezistă. Pe banda rulantă vine agale o valiză, pe care o recunoașteți, știți bine că vă aparține, dar sperați că poate mai este una identică. „Nu are cum să fie așa deteriorată”, vă spune o voce din subconștient. Sau și mai rău, ajunși la destinația dorită, constatați că bagajul Dvs. nu a venit cu toate celelalte și că nu-i nici urmă de el. Bun, lăsând sentimentele deoparte, cum veți proceda în aceaste situații?

Pentru început, nu vă pierdeți cumpătul! Există soluții pentru toate ușile închise!

Sunt frecvente cazurile când bagajele fie se duc în altă direcție, fie rămân în aeroport „uitate”, fie nu au încăput (restricții de greutate ale aeronavelor, adică greutatea pasagerilor și a bagajelor sunt peste limita maximă admisă datorită unor restricții), fie lipsește eticheta de pe bagaj (este vorba despre stickerul care se lipește de bagaj atunci când faceți check in-ul), fie ați pierdut zborul, dar bagajul a fost transmis cu acea rută. În fine, scuze pot fi sute.

Ce faceți? Dacă bagajul Dvs. a fost distrus, pierdut sau întârziat, imediat vă adresați la ghișeul companiei cu care ați zburat (în cazul aeroporturilor mari care au o reprezentanță în acel aeroport) și  scrieți o reclamație/plângere în care să indicați obligatoriu: data zborului, compania cu care ați zburat, nr. zborului, să descrieți bagajul (aici ne referim la dimensiune, culoare, eventual anumite semne distincte prin care l-ați marcat, brandul dacă este unul cunoscut și descifrabil). La cerere va trebui să prezentați pașaportul, biletul bagajului (este un bilet mai mic – sticker lipit de biletul pentru zbor) și să îndepliniți un formular tipizat (reclamația de tip P.I.R. – Property Irregularity Report), pe care o să vi-l dea reprezentanții companiei aeriene, unde obligatoriu veți indica adresa și datele de contact.

În cazul în care aeroportul nu are reprezentanța companiei aeriene, vă adresați imedat la Biroul de bagaje pierdute, care mai poate fi întâlnit sub numele „Bagage claim”/„Lost & Found”. Acest departament se ocupă exclusiv cu înregistrarea reclamațiilor/plângerilor pentru bagajele pierdute, deteriorate, inclusiv lipsa de conținut al unor bagaje.

Ce documente trebuie să transmiteți către compania aeriană pentru a fi despăgubiți?  

Ce compensații puteți cere? Răspunderea transportatorului aerian şi limitele compensării daunelor survenite în situaţia întârzierii sau pierderii bagajului transportat în avion sunt reglementate, în principal, prin două acte normative internaţionale:

– Convenţia adoptată la Montreal, la 28 mai 1999, pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional;

– Regulamentul (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian al pasagerilor şi al bagajelor acestora.

Așadar, potrivit acestor acte internaționale, fiecare companie aeriană oferă o anumită sumă drept desbăgubire pentru bagajele clienților săi, în funcție de destinația zborului și de circumstanțele situației în care s-a aflat pasagerul. În medie, se pot acorda în jur de 1.000 de euro per pasager. Deși o să vă pară absurd, companiile aeriane ar putea să vă ceară chitanțe, bonuri, care să demonstreze valoarea bunurilor pe care le-ați avut în bagaj. Aceștia au nevoie de probe concludente că suma pe care o ceriți este justificată.

Important! De regulă, companiile aeriene nu își asumă răspunderea pentru obiectele fragile din bagaj, pentru obiecte de valoare (bijuterii,  telefoane mobile, camere video, calculatoare), chei, documente și alte obiecte de acest gen. Pentru a evita excluderea acestora, vă recomandăm să cumpărați o asigurare pentru bagaje, care v-ar ajuta să solicitați o compansație mai mare de 1.000 de euro. Determinarea sumei acordate pentru obiectele probate din bagaj se face cu aplicarea unui grad de uzură de până la 10% pe an din valoarea dovedită a obiectelor. Dacă nu veți putea proba valoarea obiectelor din bagajul pierdut, o să vi se acorde o despăgubire în funcție de greutatea bagajului (20 Euro/kg).

E bine să știți!

Bagaj deteriorat

Pentru bagajul deteriorat/distrus reclamația se formulează imediat după descoperire, dar nu mai târziu de 7 zile de la data primirii bagajului. Reclamațiile referitoare la deterioarea bagajelor sunt examinate în decurs de 3 luni! Dacă ați zburat cu mai multe companii aeriene (conexiuni), atunci această procedură poate dura până la 6 luni! Companiile aeriene își rezervă acest drept pentru a investiga incidentul. Știu, e de-a dreptul frustrant să așteptați atâta timp. Dar, și mai deocheat este faptul că trebuie să demonstrați printr-o chitanță/cec prețul valizei sau valoarea acesteia, pentru a putea primi despăgubirea pe care o cereți.

Trebuie să fiți gata să prezentați tot felul de dovezi pe care o să vi le ceară compania, care să justifice valoarea bagajului, precum și articolele ce au fost distruse. Totuși, chiar dacă nu aveți păstrată chitanța, iar compania a constatat distrugerea valizei, atunci trebuie să vă ofere fie serviciul de reparație a acesteia, fie o altă valiză. În cazul în care aveți chitanța, o să vi se ofere prețul achitat. Convenţia de la Montreal stabileşte că operatorul de transport aerian răspunde pentru daunele suferite de pasageri din cauza deteriorării bagajului, însă, din păcate, prin Convenţie nu este reglementată o procedură de stabilire şi acoperire a daunelor provocate în aceste situaţii, ci numai o limită de răspundere a transportatorului aerian de maxim 1.000 DST (Drepturi Speciale de Tragere), aproximativ 1.200 de euro.

Bagaj pierdut

Companiile aerine utilizează un sistem internațional de căutare a valizelor și, odată găsite, acestea capătă statutul de „bagaj întârziat”, adică valiza urmează să ajungă la proprietar. De regulă, în aceste cazuri, valiza ajunge în posesia pasagerului în maxim 48 de ore. Trebuie să cunoașteți că sunt situații în care se depășește limita de așteptare de 48 de ore. În aceste cazuri, de cele mai dese ori, compania aeriană vă va cere un inventar al bagajului, să descrieți ce articole ați avut acolo. Asta se întâmplă dacă bagajul nu poate fi identificat după caracteristicile exterioare pe care le-ați descris.

Totuși, odată găsit, bagajul vă este livrat la domiciliu gratuit, nefiind necesar să mergeți să-l ridicați. Majoritatea companiilor au un asfel de serviciu și este un drept pe care îl aveți pe deplin. Dacă în termen de 21 de zile nu ați primit bagajul, acesta nu este de găsit nicăieri, sunteți îndreptățit să cereți compensații/despăgubiri.

Bagaj furat

Dacă vi s-a furat bagajul, vă adresați imediat la serviciul de securitate al aeroportului și reclamați furtul, după care anunțați poliția. Veți scrie o plângere în care veți relata cum au avut loc faptele. Veți oferi toate datele Dvs. de contact și veți aștepta rezultatul anchetei. Apropo, dacă credeți că vă poate fi de folos, neapărat, cereți imaginile video din aeroport, ca să puteți stabili făptașul.

Atenție! Dacă compania aeriană nu dă curs reclamației Dvs., nu vă achită despăgubirile cerute, sunteți în drept să vă adresați în instanța de judecată în termen de 2 ani din momentul producerii incidentului.

Obținerea dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuinței. Care este procedura

Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Legislația funciară a Republicii Moldova instituie dreptul autorității de administrare publică locală de a transmite, fără plată, în proprietate loturile de pământ de pe lângă casele de locuit, proprietarilor acestora, exclusiv în baza unei proceduri de transmitere prevăzută în Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21.09.1998, dar și în Regulamentul privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din 02.04.2013.

În sensul Regulamentelor prenotate, loturile de pământ de pe lângă casă sunt trecute în proprietate:

– proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate individuală;

– proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate comună în devălmășie;

– proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate comună în diviziune.

Totuși trebuie să știți că unele terenuri aferente caselor nu pot fi  transmise în proprietate privată. Și anume:

– terenurile aferente  caselor de locuit cu mai multe  apartamente privatizate,

– loturile de pământ de pe lângă casă, aflate în folosință provizorie a cetățenilor.

În momentul deținerii calității de proprietar asupra casei și doriți să obțineți gratuit în  proprietate  privată terenul de  pe lângă  casă, este bine să cunoașteți detaliile ce se referă la procedura de obținere a titlului de proprietate asupra terenului solicitat. Pentru început, înaintați o cerere în scris la Primăria localității, cu solicitarea atribuirii lotului și eliberarea titlului de proprietate, care va fi însoțită de următoarele acte:

– contractul de dare în folosință a terenului pe termen nelimitat sau documentul de atribuire a terenului pentru construcția și exploatarea casei de locuit;

– documentul ce confirmă dreptul de proprietate asupra casei (după caz: titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației publice locale, certificatul de moștenire, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donație, contractul de schimb, contractul de arendă și altele).

Ce urmeză după? Cererea, cu toate actele necesare, este primită și înregistrată imediat de către persoana responsabilă din cadrul organului administrației publice locale. Ulterior, se purcede spre examinare de către comisia funciară și, în funcție de caz, se emite una din următoarele decizii:

– acceptarea cererii cu inițierea procedurii de pregătire a actelor pentru transmiterea terenului;

– respingerea cererii în cazul nerespectării condițiilor prevăzute delegislația în vigoare,  cu indicarea motivului de respingere a cererii;

– amânarea cererii pentru obținerea unor informații suplimentare, necesare problemei.

În cazul acceptării cererii, comisia funciară asigură efectuarea lucrărilor necesare și, în termen de 10 zile, autoritatea administrației publice locale emite decizia cu privire la atribuirea terenurilor în proprietatea privată, efectuează înscrierea în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri și eliberează titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren. După caz, în decizie poate fi stabilită servitutea asupra terenului aferent casei de locuit, pentru a nu bloca accesul vecinilor sau publicului la acest teren. În cazul refuzului cererii, se emite decizia de refuz prin care se indică detaliat motivul refuzului. Deși obțineți o decizie de refuz, uzați de dreptul de ataca această decizie în instanța judecătorească în conformitate cu legislația. Atenție! Autentificarea dreptului de proprietate privată asupra terenului solicitat se realizează în strictă respectare a procedurii instituite, iar ocuparea nelegitimă duce la răspunderea persoanei vinovate. De notat și faptul că, terenul aferent casei de locuit individuale, asupra căruia lipsesc documentele doveditoare pentru suprafețele deținute legal, se vând proprietarilor caselor de locuit, la preț normativ, care se calculează conform anexei la Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului. Este bine să știți că:

– Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetățenilor în scopurile indicate mai sus, se efectuează contra plată. Prețul inițial de vânzare a terenuluinu va fi mai mic decât prețul normativ al pământului calculat în baza tarifelor stabilite de legislația în vigoare.

– Se admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, cetățenilor a căror proprietate funciară a fost distrusă în rezultatul calamităților naturale.

Rețineți! Pentru a exclude o eventuală decizie de refuz și/sau amânare, se recomandă să analizați normele legislației în vigoare, dar și regulamentele menționate mai sus, care prevăd detaliat procedura de obținere a titlului de proprietate asupra terenului solicitat. La fel, se recomandă să fiți prezenți în momentul examinării cererii depuse.

Cu respect față de vecini!

Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Ipoteza pe care o avem în vedere în abordarea acestui subiect, este acea în care, conlocuirea între proprietarii vecini să fie fundamentată pe un respect reciproc și cu o toleranță pașnică. Asigurarea bunei vecinătăți este prevăzută de Constituția Republicii Moldova, care prin norma art. 42 definește cert că, „dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului”.

Dincolo de norma constituțională, relațiile de vecinătate, aplicabile doar proprietarilor terenurilor și/sau bunurilor imobile vecine, sunt reglementate în Capitolul V al Codului civil al Republicii Moldova, mai exact prevederile art. 377-394.

Acestea conțin reglementări detaliate privind obligația de respect reciproc, influența vecină admisibilă, atentarea inadmisibilă, cererea de înlăturare a pericolului de prăbușire, regulile de folosire a apei, distanța pentru construcții și situațiile în care se admite depășirea hotarului terenului învecinat în cazul construcției, precum și modalitatea de soluționare a litigiilor privind hotarul. O serie de drepturi și obligații pe care Dvs., în calitate de proprietar de teren sau bun imobil, trebuie să le îndepliniți pentru a menține și pentru a asigura acea bună vecinătate sunt:

– să suportați influența pe care o exercită asupra bunului dvs. o serie de factori cum ar fi, gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibrația sau o altă influență similară provenită din terenul vecin, doar dacă nu vă împiedică în folosirea bunului sau dacă vă încalcă nesemnificativ dreptul;

– să cereți interzicerea ridicării sau exploatării unor construcții sau instalații despre care se poate afirma cu certitudine că, prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului Dvs. Însă, în cazul în care construcția sau instalația a fost ridicată respectându-se distanța de la hotar stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident;

– să solicitați întreprinderea măsurilor în vederea prevenirii pericolului existent, doar în cazul în care există riscul prăbușirii construcției de pe terenul vecin, peste terenul Dvs.;

– să interziceți să se efectueze careva lucrări care ar duce la devierea sau manipularea cursurilor de apă și a pânzei freatice din mai multe terenuri și ca rezultat să modifice cantitatea sau calitatea apei în dezavantajul proprietarului unui alt teren;

– să suportați curgerea apelor care reies dintr-un fenomen natural, cu excepția celor care pot cauza prejudicii. În cazul apelor care țâșnesc la suprafață datorită unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul terenului superi¬or, a apelor provenite din secarea terenurilor mlăștinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, proprietarul tere¬nului superior este obligat să aleagă calea și mijloacele de scurgere care ar cauza prejudicii minime terenului inferior, rămânând obligat la plata unei despăgubiri juste și prealabile către proprietarul acestuia din urmă. Această regulă nu se aplică atunci când pe terenul inferior se află o construcție, împreună cu grădina şi curtea aferentă sau un cimitir;

– să construiți acoperișul, astfel încât streașina să nu permită ca apa, zăpada sau gheața să cadă pe teritoriul vecin;

– să respectați distanța minimă față de linia de hotar, la efectuarea unei construcții, lucrări sau plantații, potrivit regulamentului de urbanism;

– să permiteți vecinului accesul pe teritoriului său, doar după o înștiințarea verbală sau scrisă cu indicarea motivului de acces;

– să nu periclitați terenul vecinului sau să compromiteți trăinicia construcțiilor, lucrărilor sau plantațiilor în cazul în care efectuați careva construcții, plantații sau execută alte lucrări pe teritoriul său;

– să solicitați trecerea prin proprietate străină în caz dacă terenul este lipsit de comunicație prin orice cale de acces de folosință comună, conducte de alimentare cu apă, conducte de energie electrică, gaze, telecomunicații și altele asemenea, doar în baza unei despăgubiri juste și prealabile;

– să solicitați proprietarului de teren vecin să ia parte la instalarea unui hotar stabil de demarcare sau la restabilirea unui hotar deteriorat, iar cheltuielile suportate urmează a fi împărțite între vecini în mod egal dacă din raporturile existente între ei nu reiese altfel.

Per ansamblu, respectarea regulilor descrise mai sus, vor da naștere la existența și/sau menținerea unei bune relații de vecinătate, care în consecință vor crea o bună conviețuire de vecinătate. Prin urmare, ele trebuie respectate de către toată lumea.

Totuși, știm prea bine că litigiile între vecini sunt foarte des întâlnite. În acest context, ținem să vă reamintim că, divergențele apărute pot fi soluționate pe cale judecătorească. Deși orice persoană este în drept să se adreseze în instanța de judecată (accesul liber la justiție), recomandăm, ca incipient să optați pentru posibilitatea unei rezolvări amiabile a conflictului iscat.

De reținut! Atât timp cât nu lezați drepturile vecinilor, sunteți în drept să faceți orice pe proprietatea Dvs.

Tot ce nu ați știut despre publicitate

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Consum, consum, consum! Ăsta e unul dintre cuvintele reprezentative ale epocii în care trăim. Cu fiecare minut, oră, zi, an – consumăm tot mai mult. Ne fug ochii după oferte, promoții, „azi ai 50% reducere”, „buy one, get one free” și tot așa. Știți voi bine despre ce vorbim… Suntem practic „înghesuiți” de publicitate. Peste tot. La tv sau radio, în mașină, pe străzi. Panouri, pliante, afișe și tot felul de materiale publicitare.

Vă propunem un exercițiu. Gândiți-vă pentru câteva secunde – Cât sunt de legale toate astea? Adevărul e că, rar găsim timp pentru a răscoli printre legi și regulamente. De asta, haideți să ne informăm. Așadar, cum trebuie să fie publicitatea pentru a nu încălca legea? Pentru început, e bine să știți că există o lege destinată publicității, în care sunt toate prevederile despre cum trebuie să fie publicitatea. Așadar, dacă pe lângă consumator mai sunteți și întreprinzător/businessman, trebuie să țineți cont de anumite aspecte legale, atunci când doriți să plasați o publicitate. În funcție de „locația” unde va fi plasată publicitatea dvs., trebuie să îndepliniți anumite condiții.

Publicitatea exterioară

La acest subiect ne vom opri puțin mai mult. Publicitatea exterioară se realizează prin sisteme de comunicare vizuală ce includ afişe, panouri, standuri, instalaţii şi construcţii (situate separat sau pe pereţii şi acoperişurile clădirilor), firme tridimensionale, firme luminoase, tablouri suspendate electromecanice şi electronice, alte mijloace tehnice.

Amplasarea publicităţii exterioare se admite cu permisiunea organuluirespectiv  al administraţiei publice locale, adică a primăriei, coordonată în prealabil, conform procedurii ghişeului unic, cu: a) subdiviziunea teritorială a Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne; b) organul teritorial al Direcţiei Drumurilor, în cazul amplasării publicităţii pe arterele rutiere din afara localităţilor; c) organul respectiv de conducere al Căii Ferate din Moldova, în cazul amplasării publicităţii în zona de expropriere a căii ferate.

Cum obținem autorizația de Primărie?

Potrivit Regulamentului provizoriu privind autorizarea și amplasarea dispozitivelor de publicitate, a publicității exterioare, firmelor (inscripții și imagini exterioare) în mun. Chișinău din 03 mai 2007, solicitantul depune la Direcția generală arhitectură, urbanism și relafii funciare (D.G.A.U.R.F) un demers, prin care solicită autorizarea plasării dispozitivului publicitar, completând toate datele din formularul cererii tip, însoțit de o fotografie cu vederea generală a locului de plasare solicitat și schița de proiect a dispozitivului de publicitate. Ulterior responsabilii din secția ,,Peisaj urban și reclamă” a D.G.A.U.R.F., verifică datele prezentate, posibilitatea plasării dispozitivului de publicitate în locul solicitat, după care locul și denumirea (numele) solicitantului se introduce în baza de date și în schema electronică a mun. Chișinău. Un reprezentant al secției menționate va merge în teren, să determine locul exact de plasare aldispozitivului publicitar. Informația respectivă este fixată în pașaportul amplasării dispozitivului publicitar.

Cererea și pașaportul amplasării dispozitivului publicitar sunt coordonate cu arhitectul-șef al mun. Chișinău (sau adjunctul lui), după care se înregistrează.

Cererea este valabilă timp de trei luni din momentul înregistrării ei (termen stabilit pentru elaborarea Certificatului de urbanism, a documentației de proiect, pentru efectuarea coordonărilor necesare și elaborarea Autorizației de construire și amplasare a publicității exterioare). Pe timpul valabilității cererii, alte cereri pentru același loc de publicitate nu se admit.

Important! Amplasarea publicităţii exterioare pe clădiri şi alte construcţii aflate în proprietate privată se coordonează cu organele teritoriale de arhitectură şi nu necesită autorizarea specială a autorităţilor administraţiei publice locale. Acum că ne-am clarificat nițel cu aspectele tehnice, să trecem la cele ce bat la ochi. Care, de altfel, sunt la fel de importante. Așadar, ca să fie perfect legală, publicitatea dvs. trebuie:

– să fie loială şi onestă. Mai exact, se consideră neonestă publicitatea care: a) discrediteazăpersoanele fizice şi juridice ce nu se folosesc de mărfurile cărora li se face publicitate; b) conţine comparaţii  incorecte ale mărfurilor cărora li se face publicitate cu  mărfuri similare ale altui agent economic, precum şi afirmaţii sau imagini care lezează onoarea, demnitatea sau  reputaţia profesională a concurentului; c) conţine imagini ale unor persoane, referiri la ele sau descrieri ale proprietăţii acestora, fără consimţămîntul lor prealabil, prin metode ce lasă impresia confirmării de către persoanele în cauză a conţinutului informaţiei publicitare;

– să fie identificată fără cunoştinţe speciale şi fără utilizarea de mijloace tehnice;

– nu trebuie să inducă în eroare, nici să prejudicieze interesele consumatorilor.

Este interzisă publicitatea:

– neautentică – publicitatea care conţine date ce nu corespund realităţii în ce priveşte: a) unele caracteristici ale mărfii necesare consumatorului, indicate în mod obligatoriu pe eticheta comercială: calitatea, componenţa, data fabricării, destinaţia, proprietăţile de consum, condiţiile de utilizare şi recomandările de îngrijire, corespunderea cu standardul, marca comercială a producătorului, originea şi locul de producere a mărfii; b) prezenţa certificatului pentru marfă, posibilitatea achiziţionăriiacesteia, preţul, timpul şi locul procurării, condiţiile suplimentare de plată; c) transportul, preschimbarea, restituirea, reparaţia şi deservirea mărfii; d) obligaţiile de garanţie, termenul de utilizare sau de validitate a mărfii; e) drepturile excepţionale asupra rezultatelor activităţii intelectuale şi a mijloacelor echivalente de individualizare a persoanelor fizice şi juridice, precum şi a mărfii (lucrării, serviciului); f) dreptul de utilizare a simbolicii de stat (drapel, stemă, imn); g) recunoaşterea oficială a mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) cărora li se face publicitate, aprecierea cu medalii, premii, diplome şi alte distincţii; h) extrasele din rezultatele cercetărilor şi experimentelor, citatele din publicaţiile tehnice, ştiinţifice şi de alt gen, termenii ştiinţifici, utilizarea unor recomandări învechite; i) datele statistice selective, inclusiv cele ce vizează gradul de solicitare a mărfii respective;

– amorală – publicitatea care: a) încalcă normele unanim acceptate ale umanismului şi moralei prin ofense, comparaţii şi imagini defăimătoare privind rasa, naţionalitatea, profesia, categoriasocială, vârsta, sexul, limba, convingerile religioase, filozofice, politice şi de alt gen ale persoanelor fizice; b) defăimează operele de artă ce constituie patrimoniul culturii naţionale şi universale; c) discreditează simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) şi cele religioase, moneda naţională a Republicii Moldova şi a altor state;

– sexistă, care: a) prezintă femeia sau bărbatul drept obiect sexual, în situații umilitoare sau degradante, violente și care ofensează demnitatea umană; b) promovează stereotipuri sexiste în scop discriminatoriu, cu menținerea percepției tradiționale asupra femeii drept o ființă slabă, vulnerabilă și dependentă, având o poziție socială inferioară.

În linii mari acestea sunt printre cele mai importante aspecte de care trebuie să țineți cont. Chiar dacă nu sunteți businessman/întreprinzător, analizați avalanșa de publicitate care dă peste noi, și drept exercițiu vedeți cine încalcă legea!

Hai să divorțăm… inteligent!

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Deși ne jurăm, în fața altarului și înaintea legii, dragoste veșnică, fidelitate fără limite, susținere „la bine și la greu”, se pare că, din păcate, deseori, și asta are un sfârșit. Divorțul… Un cuvânt cu multă însemnătate emoțională, psihologică și materială chiar. Cu toate că nimeni nu planifică să divorțeze atunci când fluturii pun stăpânire pe stomac, inimă și minte, e bine să fiți informați. Și dacă veți ajunge să faceți acest pas dificil, vă recomandăm să o faceți inteligent. Așadar, hai să divorțăm! Pentru început trebuie să cunoașteți că divorțul poate fi făcut prin două căi: fie la Oficiul Stării Civile, fie prin instanța de judecată. La Oficiul Stării Civile sunteți în drept să divorțați dacă:

– nu aveți copii minori împreună și/sau avere de împărțit;

– celălalt soţ a fost: – declarat incapabil; – declarat dispărut; – condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.

Dacă aveți copii minori și/sau proprietate comună, procedura de divorț o veți porni prin intermediul instanței judecătorești. Ceea ce trebuie să faceți:

– vă adresați în instanța de judecată cu o cerere de desfacere a căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și partajarea averii;

– neapărat trebuie să solicitați și o pensie de întreținere de la celălalt părinte pentru copii minori.

În cazul în care sunteți inapt de muncă, solicitați și o pensie de întreținere pentru Dvs.

Odată ce începe procesul, instanța de judecată vă va oferi un termen de împăcare, prevăzut de Codul familiei, de la 0 la 6 luni, cu excepţia situațiilor în care divorţul este pornit pe motivul violenţei în familie (confirmate prin probe), precum și în situația în care ambii soți vor divorțul imediat. Dacă nici în această perioadă nu ajungeți la un numitor comun, judecătorul va începe examinarea cauzei Dvs.

Este importantă să țineți cont: În lipsa acordului soţiei, soţul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidităţii acesteia şi timp de un an după naşterea copilului, dacă acesta s-a născut viu şi trăieşte (art.34 din Codul familiei).

Conform legii, se prezumă că proprietatea comună în devălmășie a soților este în cote părți egale ideale, câte ½ pentru fiecare soț, până la proba contrară. Astfel, dacă puteți dovedi că partea Dvs. este mai mare, și/sau dacă ați investit din contul propriei averi și ați sporit simțitor valoarea bunurilor, instanța de judecată va stabili acest lucru și va dispune partajarea în funcție de probele anexate.

Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobândite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sunt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobândit.

Dacă, la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, vor fi atinse interesele persoanelor terţe, instanţa judecătorească va dispune examinarea cererii respective într-un proces aparte.

Vă recomandăm:

Pentru a scăpa de emoții inutile și pentru a nu lăsa frustrările să vă domine rațiunea, încercați să soluționați această „etapă” cât se poate de diplomat și inteligent. Încercați să ajungeți la un acord care să anticipeze acțiunile Dvs. Stabiliți custodia copiilor, precum și modul în care vor fi partajate bunurile. Cel mai bine, adresați-vă unui notar și dispuneți împărțirea bunurilor amiabil. Semnați un acord de partajare, care va fi autentificat notarial și care va exprima dorința conștientă a ambilor soți. Ulterior, prezentați acest act în instanță, care doar va constata modalitatea în care vor fi împărțite bunurile.

Dacă nu vă reușește să soluționați amiabil și să negociați, iar pe lângă asta vă face rău emoțional să dați ochii cu „viitorul fost/ă soț/soție”, apelați la un avocat, care vă va reprezenta interesele în instanța de judecată și care va negocia în locul Dvs.

Este foarte actual și, deja, practicabil – contractul matrimonial. Întotdeauna aveți la dispoziție posibilitatea de a încheia un astfel de contract. Și până la căsătorie, și în timpul ei. Prin acest contract stabiliți foarte clar CE și CINE. Ca să deschid paranteza, cine și ce primește, în ce măsură/cantitate, ce bunuri aparțin fiecăruia dintre soți, inclusiv și faptul că la averea unuia dintre soți celălalt nu poate pretinde. Un contract matrimonial vă oferă o varietate de soluții, pe care le negociați între voi și în cazul în care le acceptați reciproc, semnați contractul la notar. Și punct!

Drept dovadă a desfacerii căsătoriei este certificatul de divorț. Și aici evidențiem două situații:

– În cazul desfacerii căsătoriei la Oficiul de Stare Civilă, aceasta încetează din ziua înregistrării divorţului.

– În cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească – din ziua când hotărârea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă. Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile de la data când hotărârea privind desfacerea căsătoriei a rămas definitivă, o copie a acesteia Oficiului de Stare Civilă din raza ei teritorială, care vă va emite certificatul de divorț. Trebuie să cunoașteți că nu aveți dreptul să încheiați o nouă căsătorie până la obţinerea certificatului de divorţ.

Și, la final: Nu uitați, indiferent de situația în care vă aflați, precum și circumstanța care v-a determinat să faceți acest pas, găsiți toleranță, înăbușiți emoțiile și lăsați rațiunea să judece la rece. Iar dacă aveți copii, fiți buni! Ei trec printr-un „divorț sufletesc” destul de turbulent. Iată de ce, divorțați inteligent!

NU, (nu) se poate: Clauza de neconcurență în contractele de muncă

Autor: Oleg Efrim, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Când aud de clauza de neconcurență, profesioniștii sunt tentați din prima să nege dreptul ei la existență. Încalcă libertatea de a munci, este contrară Constituției, Codul muncii nu o permite. Acestea-s doar câteva argumente. Propun să trecem peste impulsul primar de a considera că în dreptul muncii se permite doar ceea ce scrie Codul muncii. Să încercăm să privim norma constituțională, dar și legislația muncii într-o manieră caracteristică unui stat social și nu socialist.

Despre libertatea de a munci VS piața liberă și concurența efectivă

Libertatea muncii este caracterizată ca fiind libertatea persoanei de a-și alege o profesie și locul de muncă, fără constrângeri de orice fel în privința încheierii contractului de muncă. A fi liber în alegerea locului de muncă și a profesiei înseamnă, în egală măsură, că nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi aceasta. Pe bună dreptate menționează autorii comentariului la Constituția Republicii Moldova, că: „Libertatea de a munci, fiind fundamentală pentru individ, este fundamentală și pentru societate și stat, deoarece numai forța de muncă  poate crea valori, iar plasarea forței de muncă în comerțul juridic, prin libertatea alegerii locului de muncă, o transformă în marfă care respectă regulile pieței”. În același timp, legile economiei de piață ne arată că doar acolo unde este competiție, care se desfășoară după reguli, cei mai buni au de câștigat, iar societatea ajunge să prospere. Cum să ne asigurăm că angajatul nostru, în care am investit resurse considerabile pentru a ajunge să fie specialist apreciat și dorit de concurenți să nu ne lase exact atunci când ne pare lumea mai bună? Cum să găsim acel echilibru necesar între o regulă de principiu, care este libertatea de a munci și o eventuală măsură de protecție conformă cu regulile pieței și a competiției loiale? Poate fi acest remediu clauza de neconcurență? Are dreptul la viață acest gând în condițiile reglementărilor actuale? Dacă da, în ce condiții?

Ce este clauza de neconcurență?

Clauza de neconcurență este prevederea din contractul de muncă care îl obligă pe salariat, pe toată durata valabilității contractului și o perioadă determinată după încetarea lui, să nu presteze, în interesul propriu sau al unei persoane terțe, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său. Mai simplu, salariatul este împiedicat de această clauză să desfășoare o activitate care se află în concurență cu compania angajatoare. Aceasta se asumă, contra unei îndemnizații plătite pe toată durata de neconcurență, de către angajator. Pentru angajator, clauza de neconcurență se vrea a fi o măsură de protecție împotriva actelor neconcurențiale din partea propriilor angajați. Din perspectiva salariatului, este o îngrădire voluntară a libertății de a munci, asumată contra cost.

Care sunt condițiile de valabilitate a clauzei de neconcurență?

În lipsa unor reglementări exprese în legislația muncii, vom propune o listă de condiții de valabilitate a clauzei de neconcurență, pornind de la normele generale și principiile dreptului.

De ce cred că reglementările actuale nu interzic negocierea și inserarea clauzei de neconcurență în contractele de muncă?

Codul muncii stabilește clauzele generale ale contractului individual de muncă (art. 49), cât și clauze specifice (art. 51). În ambele cazuri, lista este lăsată deschisă, existând posibilitatea includerii altor clauze, care nu contravin legislației. Potrivit art.12 din Codul muncii, nu pot fi inserate în contract clauze care înrăutățesc situația salariatului comparativ cu ceea ce stabilește legislația muncii. De altfel, acestea sunt lovite de nulitate absolută. Pornind de la prevederile alin. 3, art. 6 din Codul muncii, conform căruia „nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi asta”, este important să formulăm  clauza de neconcurență într-o așa manieră, încât să nu încalce prohibițiile legale. Pe de altă parte, trebuie să avem certitudinea că acest instrument de protecție pentru angajator să nu fie transformat într-un abuz împotriva salariaților. Din perspectiva salariatului, clauza de neconcurență reprezintă o obligație de non facere, o interdicție de a munci într-un anumit loc sau într-o anumită specializare. În același timp, existența acestei clauze în contractul de muncă presupune și avantaje pentru salariat: îndemnizații bănești, investiții în instruire și perfecționare, și multe altele. Chiar dacă este o auto-limitare a propriilor drepturi, avantajoasă din punct de vedere financiar, clauza de a nu concura trebuie să corespundă următoarelor condiții de valabilitate:

– Să fie asumată voluntar, în rezultatul negocierilor. Fiind o libertate constituțională, este important să ne asigurăm că nu suntem impuși sau obligați să nu muncim.

– Să existe un interes legitim al angajatorului. Stabilirea în contractele de muncă a clauzelor de neconcurență nu trebuie să fie formală și generalizată, ci doar în cazul existenței reale a unui interes legitim al angajatorului în limitarea dreptului la muncă a salariatului. Aceasta înseamnă că nu puteți insera clauza de neconcurență oricărui angajat, indiferent de ce face, ci doar celor care, în virtutea funcției pe care o ocupă în companie, pot să fie într-o concurență efectivă.

– Să fie compensată limitarea dreptului de a munci. Renunțarea temporară și benevolă la o libertate este posibilă contra unei îndemnizații, cu statut de compensație. Această îndemnizație urmează a fi plătită pe toată durata cât este valabilă obligația de a nu concura. Deoarece această îndemnizație are natură compensatorie, ea poate fi plătită atât periodic (lunar, trimestrial, anual) sau ca o plată unică, pentru întreaga perioadă. Din punctul nostru de vedere, pentru valabilitatea clauzei de neconcurență, după încetarea relațiilor de muncă, salariatului urmează să i se asigure venitul mediu pe care l-a avut la angajator. Fiți de acord, nu poate fi tratat ca înrăutățire a situației să fii plătit de fostul tău angajator pentru că nu muncești.

– Să fie limitată în timp. Interdicția de nu presta o muncă, chiar și asumată benevol contra compensație, nu poate fi perpetuă. După analogie cu termenul maxim pentru o clauză de confidențialitate, prevăzută ca o clauză specifică la art. 53 din Codul muncii, durata maximă a obligației de a nu concura nu va depăși perioada de 2 ani. Recomandăm să limitați întinderea în timp a obligației de a nu concura la un an de zile.

– Să fie definite activitățile concurente. Clauza de neconcurență reprezintă o formă de limitare a dreptului la muncă, motiv pentru care, o astfel de clauză nu poate avea efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei sau specializării salariatului. Salariatul care și-a asumat o clauză de neconcurenţă nu poate fi obligat să nu muncească deloc pentru un concurent al angajatorului, ci poate fi obligat doar să nu presteze activități concurente celor pe care le desfășura la fostul angajator. Spre exemplu, nu putem cere unui avocat care pleacă de la firma noastră să nu practice avocatura. Însă, putem pretinde ca el să nu practice o anumită specializare, cum ar fi, dreptul concurenței. Activitățile unde nu se vrea concurență trebuie definite în termeni concreți, pentru a asigura claritatea necesară. Recomandăm să evitați generalizările de tipul „activități similare” sau„activitate concurentă”. În măsura în care este posibil, sugerăm includerea în textul clauzei chiar a numelor terților-concurenți, în privința cărora obligația de a nu concura produce efecte. Dacă din varii motive nu se poate indica denumirea concurenților, terții pot fi definiți prin referințe suficient de clare și definitorii (de exemplu: societăți comerciale care practică activitatea de audit).

– Activitatea concurentă să fie limitată la o anumită zonă geografică. Această zonă urmează a fi determinată pornind de la specificul afacerii angajatorului și poate fi o localitate, raion, regiune sau întreaga țară. Recomandăm să determinați aria geografică în mod rezonabil, limitându-vă la zona în care salariatul poate fi într-o reală competiție cu angajatorul. Dacă afacerea este una locală, iar interdicția de a nu concura – stabilită pe întreaga țară, există riscul declarării nule a clauzei de neconcurență.

Când poate fi instituită clauza de neconcurență?

Obligația de a nu concura poate fi negociată la momentul semnării contractului individual de muncă, dar și ulterior, până la încetarea relațiilor contractuale. Ea poate fi inserată atât în textul contractului de muncă, cât și poate lua forma unui acord adițional la acest contract.

Care sunt consecințele încălcării clauzei de neconcurență?

Angajarea salariatului într-o activitate concurentă, contrar prevederilor contractului, va declanșa răspunderea pentru neexecutarea contractului. Prin analogie cu urmările stabilite pentru încălcarea clauzei de confidențialitate, angajatorul va putea pretinde restituirea îndemnizației compensatorii, achitate salariatului în contul clauzei de neconcurență. Suplimentar, angajatorul va putea pretinde și recuperarea prejudiciului produs de salariat, dovedind existența și întinderea acestui prejudiciu. Subliniem că angajatorul nu va putea pretinde obligarea salariatului să se abțină de la desfășurarea activității concurente.

De Lege Ferenda

Reglementarea detaliată a clauzei de neconcurență în Codul muncii a devenit o necesitate. Doar o reglementare exactă va putea asigura echilibrul ce se cere între libertatea de a munci, care este un imperativ al unui stat social, și dezvoltarea concurenței, care este o condiție sine qua non a economiei de piață. Vă invit să dezbatem acest subiect.

Afacere din creativitatea altora sau de ce franchisingul ar fi un start-up reușit

Autor: Ilona Panurco Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Cei care doresc să fie antreprenori, dar nu au timp sau resurse pentru a-și crea un brand, strategii de marketing, resurse umane, publicitate, aprovizionare, desfacere, apelează la franchising. Prin achiziția franchisingului, antreprenorului i se oferă posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o companie, care deține un renume pe o piață specifică. Afacerea se „copiază” la toate nivelele, inclusiv la nivel de branding, politică de marketing, politică de personal, politică de prețuri și calitate.

Compania care oferă franciză obține venit din produsele sale creative (dreptul de autor, secretele de producție comercială sau alte tehnici, instruirea personalului şi monitorizarea afacerii) și din reputația sa în care a investit cu ceva timp în urmă. Deși franchisingul are multe avantaje, conform datelor AGEPI, din 1994 până în prezent, au fost înregistrate doar 41 de contracte de franchising, dintre care 7 au fost reziliate, iar la 17 contracte a expirat termenul. Printre companiile care activează în Republica Moldova în bază de franchising înregistrat la AGEPI sunt: Andy`s Pizza, Pizza Mania, TONY & GUY, Tirex Petrol, Planeta Sushi, Il Patio, Hertz, Fourchette, La plăcinte, OVS. În România, franchisingul este popular. Cifrele de afaceri ale companiilor care activează în bază de franchising ajung la milioane de euro. Iată câteva societăți bine cunoscute din România, dezvoltate în regim de franchising: Carrefour, Metro, McDonald’s, Kentucky Fried Chicken sau Gregory’s, Marks & Spencer, Nautica, Stefanel, Shell etc.

Reglementarea franchisingului în legislația Republicii Moldova

Franchisingul este reglementat de Legea nr. 1335 din 01.10.1997 cu privire la franchising, Codul civil (articolele nr. 1171- 1178) și Hotărârea Guvernului nr. 612 din  12.08.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă, gaj şi franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială.

Astfel, potrivit legislației, franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistență tehnică şi organizatorică a acestuia Pentru existența relațiilor de franciză, marca franchiserului trebuie înregistrată ca obiect al proprietății intelectuale pe teritoriul pe care dorește să ofere franchising.

Altfel spus, transmiterea politicilor și instrucțiunilor de activitate nu oferă protecție franchisee-ului dacă nu se transmite și o marcă înregistrată pe teritoriul pe care activează franchisee-ul. Drept consecință a neînregistrării mărcii de către franchiser pe teritoriul Republicii Moldova, va fi imposibilă înregistrarea contractul de franchising la AGEPI. Neînregistrarea contractului de franchising îl lipsește pe franchisee de protecție împotriva concurenților care au încheiat contract de licență sau de franchising cu același contragent pentru aceleași produse/tehnologii/servicii/marcă, pentru același teritoriu. Datele despre contractele de franchising înregistrate la AGEPI se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI).

Investiții de bază

Pentru a lansa o rețea de franchising, franchiserul va investi resurse creative, umane,  financiare, organizatorice și resurse de timp pentru elaborarea, dezvoltarea și impunerea pe piață a propriului brand și a imaginii companiei, a serviciilor/produselor sale și dezvoltarea rețelei de franchising.

Totodată, se vor solicita resurse pentru antrenarea personalului franchisee-ului la inițierea și derularea afacerii, oferirea suportului la implementarea francizei. Pentru a beneficia de dreptul de utilizare a brandului, de transmiterea know-how-ului, formarea personalului etc., franchisee-ul va achita:

– taxa de acordare a franchisingului (suma depinde de notorietatea mărcii și/sau serviciile incluse în pachetul de franchising), și

– redevențe (plăți periodice exprimate de obicei în procent de la cifra de afaceri); precum și se va obliga să mențină permanent un anumit standard de calitate și să investească în menținerea și dezvoltarea acestuia.

Oferirea ulterioară de către franchiser a suportului prin antrenarea personalului, transmiterea produselor/tehnologiilor noi se va efectua fie din contul redevenței, fie ca serviciul separat, pentru care franchisee-ul va achita aparte. Aici se va ține cont de abordarea fiscală a plăților achitate de către franchisee. Astfel impozitarea redevenței și impozitarea plăților pentru servicii este diferită. Aceste aspecte financiare urmează să fie luate în calcul și reglementate în contractul de franchising.

Nuanțe

Contractul de franchising trebuie să conțină numărul titlului de protecție al obiectului de proprietate industrială (de exemplu, marcă). În cazul în care sunteți cel care preia franchisingul, aveți grijă ca titlul de protecție să fie înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova.

În cazul în care oferiți franchisingul în afara țării, înregistrați-vă marca și alte obiecte industriale aferente pe teritoriul statelor unde vă doriți extinderea prin franchising sau unde activează contragentul dumneavoastră. Franchisingul, ca relație juridică, nu se va confunda cu:

– „reprezentanța” unei companii străine. Reprezentanța ce va practica activitatea de antreprenoriat se înregistrează în calitate de persoană juridică separată în formă societate cu răspundere limitată sau societate pe acțiuni. Reprezentanța ce va avea doar activitate cu caracter pregătitor poate fi înregistrată ca „reprezentanță” (branch) la organul fiscal, fără a constitui o persoană juridică separată;

– companie locală ce este parte a unui grup internațional de companii, sau

– companie locală ce a încheiat contract(e) de licență exclusivă/neexclusivă cu o companie cu renume pentru un anumit tip de produse/servicii.

Deși astfel de companii preiau de la compania-mamă/grupul de companii atât branding-ul, cât și politicile de marketing și calitate, modelul după care activează diferă mult din perspectiva formei corporative, a necesității și a volumului de investiții, a responsabilității contractuale față de cel care oferă imaginea și politicile esențiale de activitate. Totodată, nu se exclude posibilitatea ca relațiile dintre compania-mamă/grupul de companii să fie bazate și pe relații de franchising. Totul depinde de politica corporativă și de extindere a companiei deținătoare de brand și tehnologii/politici specifice. La negocierea contractului de franchising, francesee-ul va avea grijă:

– să se asigure că ceea ce cumpără este cu adevărat franchising, că a avut succes, că există un „know-how” valoros care justifică investiția;

– să verifice dacă franchiserul asigură asistența la inițierea activității, cât și pe parcursul derulării acesteia;

– să verifice înregistrarea mărcii și a altor obiecte de proprietate intelectuală pe teritoriul pe care vrea să preia în baza franchisingul;

– să estimeze valoarea investiției, perioada estimată de recuperare a acesteia, volumul și tipul resurselor personale de care se are nevoie pentru afacerea de succes;

– să depună maxim efort pentru a dezvolta afacerea pe teritoriul ocupat în limitele politicilor de marketing și a politicilor de extindere oferite de franchiser;

– să facă o analiza de oportunitate pentru a stabili dacă respectiva afacere se poate adapta la specificul local, deoarece dacă franchisingul a avut succes în alt stat, nu înseamnă ca va avea succes și în Republica Moldova;

– să utilizeze întocmai tehnologia, politicile interne, metode de comercializare folosite în rețea,„know how” transmis și să evite orice abatere de la acestea fără a coordona cu franchiserul.

Relațiile de franchising sunt complexe. O abordare precaută, însoțită de evaluare economică și juridică vă va salva de la o investiție într-o iluzie frumos „vândută”.

Externalizarea serviciilor juridice – soluția optimă de reducere a costurilor administrării unei afaceri

Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

În contextul realităților economice ale Republicii Moldova, cei care gestionează afaceri sunt orientați în a reduce costurile astfel încât să asigure eficiența, calitatea și rentabilitatea activității ce o desfășoară să nu scadă. În acest sens, multe companii de pe piață ajung să apeleze la externalizarea de servicii. La moment, cele mai externalizate servicii de pe piață sunt serviciile de IT, contabilitate, colectare de datorii și desigur, serviciile juridice. Noțiunea de externalizare vine din terminologia americană outside resourcing, cu sensul de a procura din exterior.

Termenul a fost utilizat ulterior în limbajul economic pentru a indica recurgerea la resurse externe în vederea dezvoltării activității întreprinderii, care în mod tradițional își utiliza resursele interne. Externalizarea serviciilor juridice nu ar trebui să fie o decizie arbitrală și lipsită de o viziune pe termen lung a managementului companiei. Înainte de a decide oportunitatea externalizării acestor servicii, ar trebui să luați în calcul următorii factori:

– să analizați foarte minuțios ce așteptări aveți de la compania care vă va furniza serviciile juridice. Aici ar trebui să cunoașteți cu exactitate necesitățile Dvs. interne și de ce nu sunteți în stare să le acoperiți pe intern;

– analiza impactului unei asemenea decizii: Pot fi aceste servicii îndeplinite de angajații de nivel superior din cadrul companiei? Va fi nevoie de reducerea statelor de personal din cadrul companiei? Dacă da, ce impact va avea acest lucru asupra altor angajați? Împărtășește furnizorul de servicii valorile și cultura corporativă a companiei Dvs.? Care va fi impactul unei asemenea decizii asupra relațiilor companiei Dvs. cu clienții și partenerii săi?

– trebuie să identificați în mod exact expertiza de care aveți nevoie și în ce măsură externalizarea serviciilor juridice va asigura eficiența activității companiei;

– se recomandă să faceți o evaluare complexă a riscurilor unei asemenea decizii, astfel încât compania care vă va furniza serviciile să îndeplinească obiectivele de gestionare a riscurilor din compania Dvs. să asigure confidențialitatea datelor despre clienții Dvs., să protejeze datele cu caracter personal și să evite potențialele conflicte de interese. În acest context, ar trebui să luați în calcul cine ar putea să vă furnizeze această evaluare a riscurilor și dacă aveți capacitatea internă de a o realiza;

– un contract de externalizare a serviciilor juridice ar trebui să conțină în mod obligatoriu următoarele clauze, cum ar fi cele referitoare la: – răspunderea juridică a părților în cazul unei executări necorespunzătoare; – temeiurilor de reziliere a contractului; – cum se vor soluționa preocupările clienților Dvs.; – care va fi formatul în care se va asigura continuitatea business-planurilor companiei Dvs.; – mecanismul verificării calității serviciilor prestate etc.

Externalizarea serviciilor juridice către o echipă din afară poate îmbrăca mai multe forme:

– aceasta poate fi totală sau parțială (pe bază de proiecte, litigii particulare, consultanță doar pe unele subiecte de interes pentru întreprindere, consultanță punctuală doar la necesitate etc.);

– referitor la domeniul de externalizare se pot externaliza: resursele umane, gestiunea unui anumit proiect cu implicații juridice majore sau managementul unui proiect;

– în funcție de termenul de externalizare: pe termen lung, mediu sau lung. Durata prestării acestor servicii se stabilește în funcție de necesitățile companiei;

– după localizarea furnizorului: pe plan local, internațional sau regional.

Pentru a face față competiției strânse de pe piață, companiile trebuie să asigure maximă eficiență, să ofere produsele/serviciile pe piață la timp și să se încadreze într-un buget cât mai redus. Astfel, multe companii, după o analiză minuțioasă a proceselor de business pe interior, decid să transfere o serie de activități care nu țin de activitatea principală a companiei către o companie terță. Această decizie trebuie să asigure ca derularea proiectelor să se realizeze într-un termen cât mai scurt și la un cost cât mai redus.

Avantajele externalizării serviciilor juridice

Externalizarea serviciilor nu este un instrument nou și, la amploarea pe care o ia în ultimele decenii, ne vorbește despre avantajele sale, și anume:

– compania nu necesită să asigure unități de personal/angajați pentru prestarea serviciilor juridice. Prin urmare, se reduc costurile pentru oferirea de instruiri inițiale/continue angajaților pe domeniul lor de specialitate;

– a avea angajați înseamnă a achita toate contribuțiile patronului, taxe, salarii, indemnizații la concediere, maternitate și îngrijirea copilului, oferirea de concedii, diurne pentru deplasări și alte pachete salariale motivaționale etc. În acest sens, vorbim și de costurile colaterale întreținerii angajaților, cum ar fi: consumabile, spațiu de muncă și întreținerea acestor spații (acces internet, energie, căldură etc.). O casă de avocatură nu se îmbolnăvește și nici nu intră în concediu;

– în cazul fluctuațiilor de personal, indiferent dacă salariatul pleacă din propria inițiativă sau din inițiativa companiei, va trebui să existe o perioadă de predare în care de fapt sunt plătite două persoane pe același post. O casă de avocatură în cazul fluctuației cadrelor asigură prestarea serviciilor la timp beneficiarului, iar acest fapt nu afectează clientul final;

– în cazul în care un angajat nu își îndeplinește în mod corespunzător atribuțiile sale funcționale, acesta poate fi atras doar la răspundere disciplinară. În același timp, a avea un contract de externalizare în cazul unei executări necorespunzătoare a contractului, se poate solicita pe lângă executarea corespunzătoare și în natură a contractului, repararea prejudiciilor cauzate pentru întârzieri sau alte daune-interese conform contractului;

– atunci când apelați la o casă de avocatură, beneficiați de expertiza unei echipe de avocați, acumulată în timp prin contractele derulate; beneficiați de expertiza unor consilieri specializați pe diverse ramuri ale activității juridice, de la evidența legislativă în domeniu și interpretarea acesteia, la redactarea actelor juridice și până la reprezentarea în instanță;

– odată externalizate serviciile juridice, compania Dvs. își poate concentra eforturile pe îmbunătățirea performanței în propriul domeniu de activitate și să își stabilească direcțiile strategice de dezvoltare. Riscurile provenite din necunoașterea legislativă a domeniului în care activează se va reduce considerabil ca urmare a consilierii permanente din partea echipei juridice de la compania care prestează aceste servicii ca și activitate de bază. Managementul superior al companiei se poate focusa în aceste condiții exclusiv pe dezvoltarea afacerii.

Ce riscuri vă asumați

Așa cum am menționat mai sus, orice decizii implică și niște riscuri. Din aceste considerente se face necesară evaluarea tuturor riscurilor și a eventualelor soluții, de altfel, acestea pot afecta eficiența și reputația companiei Dvs. Externalizarea serviciilor juridice ar putea genera, pentru unele companii, și un set de dezavantaje, spre exemplu:

– riscul alegerii unui furnizor sub așteptările companiei, care nu poate realiza obiectivele stabilite;

– eșecul în elaborarea unei strategii de control adecvate asupra activității externalizate;

– ar putea apărea un conflict artificial între colegii „angajații companiei” și colegii „externalizați” la nivel de concurență personală, care potbloca anumite procese;

– existența unui proceduri excesiv de formale în cazul predării acceptării serviciilor prestate;

– definirea incorectă a obiectivului externalizării unei activități;

– dacă angajații juriști din cadrul companiei sunt mai prost plătiți, externalizarea va fi net mai scumpă pentru companie decât păstrarea angajaților.

Trebuie să menționăm că rezultatele externalizării nu sunt imediate. Majoritatea companiilor au avut un declin de până la 20% în productivitatea muncii în primul an a contractului de externalizare, în principal din cauza timpului alocat transferului de cunoștințe. După ce clientul și furnizorul de servicii (casa de avocatură) își aliniază nivelul de cunoștințe specific sectorului de activitate al companiei, pot deja lucra mai eficient și genera economii de costuri. Cert este că balanța dintre avantaje și dezavantaje înclină mai mult spre opțiunea externalizării serviciilor juridice. Conform Studiului EY-Outsourcing in Europe, eficientizarea costurilor reprezintă, factorul decisiv pentru abordarea și implementarea inițiativelor de externalizare, 42% dintre respondenți declarând că reducerea costurilor se află în top trei motive pentru care apelează la externalizare. Reiterăm totuși că, soluția externalizării serviciilor juridice nu este o soluție optimă pentru oricare companiei, aceasta trebuie să analizeze foarte bine implicațiile financiare și impactul unei asemenea decizii.

Recipisa. Îmi vreau banii înapoi!

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

De cele mai multe ori ni se întâmplă să fim loiali, săritori la nevoie și gata să ne ajutăm prietenii, rudele, vecinii și pe cei care ne inspiră încredere, dându-le bani cu împrumut. Ce ne facem dacă avem o recipisă, dar nu ne putem întoarce banii? În continuare, vă propunem un „plan de lucru”, care vă va ajuta să recuperați banii ce vă aparțin pe deplin.

Din momentul în care datoria indicată în recipisă a ajuns la scadență (la termenul de plată), înștiințați-vă datornicul că „ceasul datoriei” a venit și că trebuie să vă întoarcă banii. Desigur, ar fi bine să o faceți amical, diplomat, politicos și să-i spuneți că îl așteptați să vină cu banii.

Dacă datornicul Dvs. nu este receptiv și nu vă întoarce banii în termen, chiar după ce l-ați anunțat verbal, îi trimeți o notificare/somație/scrisoare în care, într-o formă oficială, îl înștiințați să vă întoarcă datoria pe care o are față de Dvs. în baza recipisei. În această notificare, acordați-i un termen (de exemplu, 7 zile) pentru a returna datoria și preîntâmpinați-l că, în caz contrar, vă veți adresa în instanța de judecată, iar pe lângă datoria de bază, va trebui să achite și o dobândă legală prevăzută de art. 619 Cod Civil, cheltuieli de judecată și cheltuieli de asistență juridică. Vă recomandăm să trimiteți această nortificare cu aviz recomandat de recepție. Ulterior, aceasta va servi drept dovadă că scrisoarea a ajuns la destinatarul datornic.

Dacă a trecut termenul suplimentar pe care i l-ați oferit, iar persoana ce vă datorează bani nu a răspuns în niciun fel sau nu are de gând să vă întoarcă banii, adresați-vă în instanța de judecată cu o cerere de încasare a datoriei. În cerere trebuie să descrieți circumstanțele de fapt care au dus la existența litigiului și să anexați toate probele care fac dovada datoriei: copia recipisei, copia avizului de expediere/recepție a scrisorii, alte acte ce confirmă datoria.

De reținut! Trebuie să cunoașteți că în acest caz va trebui să achitați o taxă de stat în mărime de 3 % din valoarea acțiunii (suma pe care o pretindeți). Drept exemplu, dacă solicitați să fie încasată datoria în mărime de 120.000 de lei, taxa de stat pe care o veți achita va fi de 3.600 lei. Acești bani îi veți încasa înapoi din contul datornicului după finalizarea procesului.

Vă atenționăm că puteți fi expus la varii situații: datornicul să nu recunoască datoria, scrisul sau semnătura, să nu aibă resurse financiare suficiente din care să vă întoarcă banii, să pretindă ca v-a întors banii etc. Indiferent de suma de bani pe care ați dat-o cu împrumut, adresați-vă unui profesionist care vă va ajuta să vă întoarceți banii, legal și corect.

Dacă instanța de judecată constată că într-adevăr ați dat un împrumut, care nu a fost restituit, aceasta va dispune să fie încasat din contul datornicului datoria, dobânda și toate cheltuielile de judecată. Iar în cazul în care acesta nu vă achită banii, așteptați 30 de zile din momentul pronunțării hotărârii și solicitați instanței de judecată să vă elibereze titlul executoriu. Acest lucru poate fi posibil doar dacă hotărârea primei instanțe nu a fost contestată cu apel.

Cu titlul executoriu, vă adresați unui executor judecătoresc, care va urmări datoria Dvs. Executorul judecătoresc va verifica totalitatea bunurilor (inclusiv conturile bancare) de care dispune datornicul, și după caz va aplica sechestre pe acestea, pentru ca ulterior să vă întoarcă suma care v-o datorează.

Important: Ar mai fi o posibilitate prin care să vă încasați datoria. Să vă adresați în instanța de judecată în procedura în ordonanță. Este un procedeu mai simplificat, fără ședințe de judecată în care să fiți citați, judecătorul luând decizia după intima sa convingere. În procedura în ordonanță, veți achita taxa de stat în mărime de 50 % din acele 3% pe care le achitați în ordine generală. Scrieți o cerere motivată, anexând probele ce fac dovada datoriei, inclusiv dovada achitării taxei de stat. Judecătorul va emite o ordonanță pe care o va expedia datornicului. Dacă în termen de 10 zile acesta nu-și onorează obligația de plată, instanța vă va trimite un exemplar al ordonanței, care servește ca titlu executoriu, și urmează a acționa exact ca în cazul descris mai sus.

Indiferent de cale pe care o alegeți, este important să cunoașteți că legea vă pune la dispoziție suficiente mecanisme de a vă primi înapoi banii dați cu împrumut. Și în acest caz, pentru o soluție mai de succes apelați la serviciile unui avocat, care vă va ușura semnificativ munca și bătăile de cap.

Vă recomandăm, atunci când veți da bani cu împrumut, încheiați un contract (eventual autentificați-l notarial) și evitați recipisele. Totuși, dacă ajungeți să dați bani cu împrumut, fără a semna contract, recipisa trebuie să fie scrisă de mâna persoanei care ia banii cu împrumut, indicați suma în cifre și în litere, scrieți termenul la care aceasta este obligată să vă întoarcă banii. Recipisa trebuie să mai conțină și datele de identificare a celui ce se împumută și să fie semnată de către acesta. Și nu uitați de termenul de prescripție! Puteți solicita încasarea datoriei în termen de 3 ani de la data când acesta trebuia să vă întoarcă banii, or de la ultima achitare (dacă vă achită datoria în rate).

Iau/Dau apartament în chirie – de la A la Z

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Că tot vara e în prag de „duminică seara”, septembrie bate-n ușă, noi începuturi se pun pe roate, facultate, job, viață nouă în regim de capitală – apartamentele-n chirie sunt la mare căutare. Mai devreme sau mai târziu cu toții ajungem să luăm un apartament în chirie, fie în timpul studenției, fie în tranziția de cumpărare a propriului spațiu locativ, fie că facem reparații/construcții în propriile case. În continuare, vă propunem un ghid informativo-juridic atât pentru cei care dau în chirie, cât și pentru cei care iau.

Proprietar sau agenție imobiliară

Dacă intenționați să dați în chirie (locațiune, juridic vorbind) un bun imobil, o puteți face personal sau puteți apela la serviciile unei companii imobiliare, care-și vor lua toate „grijile” pe capul lor. Trebuie doar să țineți cont că nimeni nu lucrează gratis și că agențiile percep un comision de la 2-4% din costul chiriei. Dacă intenționați să luați în chirie un apartament, aveți la dispoziție două opțiuni: fie găsiți apartamentul de sine stătător, adică direct de la proprietar, fie apelați la serviciile companiilor imobiliare. În acest caz, nu uitați de comisionul perceput de către acestea.

Semnați un contract

Din nou, indiferent de calitatea pe care o aveți, dați/luați în chirie, semnați neapărat un contract de locațiune! Un contract semnat este siguranța dvs. că în orice caz neplăcut veți putea să vă revendicați drepturile. În țara noastră, Codul civil stabilește pentru așa gen de relații/tranzacții forma de locațiune.

Aspecte contractuale stabilite de lege:

– Stabiliți cu proprietarul termenul pentru care semnați contractul. În mod normal, termenul minim este de 1 an de zile (poate fi și mai mic). Dacă contractul este semnat pentru o perioadă de 3 ani, atunci trebuie să-l înscrieți în registrul bunurilor imobile. Termenul maxim al unui contract de locațiune, potrivit legii, este pe 99 de ani. – Verificați dacă bunul (apartamentul, casa) este lipsit de vicii – materiale sau juridice.

– Prin vicii materiale se înțeleg toate defectele posibile ale locuinței – mobilier stricat, pereți roși, murdari, mucegai, țevi sparte etc. De aceea, vă recomandăm să scrieți în contract toate detaliile legate de starea locuinței.

– Prin vicii juridice se înțelege că apartamentul nu este gajat sau ipotecat la bancă.

Negociați prețul în lei! Este o recomandare pur mercantile. Să gândim la rece! Dacă salariul pe care îl primim este în lei, de ce am achita o chirie fluctuantă în valută? Mai ales în condițiile „meteo” ale sistemului bancar din țara noastră. Prețul trebuie să fie fix și să fie indicat expres în contract. Asigurați-vă, printr-o clauză contractuală, că prețul chiriei nu se va schimba pentru o perioadă de x luni.

Semnați un act de predare-primire a bunului. În acest act treceți fiecare obiect pe care l-ați primit împreună cu locuința, precum și starea în care se află. Așa vă asigurați că nu veți plăti pentru deteriorări pe care nu le-ați făcut.

Atenție la escroci! Verificați calitatea de proprietar (sau de împuternicit) al persoanei care vă dă în locațiune locuința. Escrocii, de obicei, cer să achitați o garanție pentru apartament în avans. Iar după ce primesc banii, aceștia dispar. Ca să evitați astfel de situații, aveți tot dreptul să cereți actele de identitate, inclusiv de proprietate. Semnați un contract înainte de a da orice avans.

Ce obligații și drepturi aveți în calitate de chiriaș (locatar)

Potrivit art. 888 din Codului civil, în calitate de locatar (chiriaș) sunteți obligat:

– să luați în primire locuinţa de faţă cu proprietarul;

– să achiţi chiria la timp;

– să folosiți locuinţa cu prudenţă, adică: să nu schimbați destinaţia acesteia, să întreprindeți reparaţiile de întreţinere curentă/locative, să efectuați lucrările de mică însemnătate, cum ar fi să montați un cuier, să notificați proprietarul despre necesitatea efectuării reparaţiilor importante;

– să predați locuinţa în starea în care ați primit-o;

– să contribuți la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curăţarea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună, precum şi la orice alte cheltuieli pe care legea le stabileşte în sarcina dvs.;

– să nu cedați contractul de locațiune a locuinţei fără acordul scris al proprietarului;

– să nu dați în sublocațiune locuinţa fără acordul scris al proprietarului;

– să-i permiteţi proprietarului examinarea locuinţei;

– să solicitaţi acordul proprietarului pentru eventualele îmbunătăţiri pe care doriți să le aduceți locuinţei;

– să despăgubiți proprietarul, dacă ați cauzat vreo daună locuinței.

Atenție! Nu veți răspunde de prejudiciul cauzat prin incendiu, dacă nu se va demonstra că el se datorează faptei proprietarului sau a persoanelor cărora acesta le-a permis folosinţa sau accesul la imobil.Nu veți purta răspundere pentru uzura obişnuită a locuinței, dacă aceasta a fost utilizată la destinaţie în conformitate cu prevederile contractului. Obligații lipsite de drepturi nu există, așă că, în calitate de chiriaș:

– aveți dreptul de folosinţă liniştită şi exclusivă a locuinţei;

– puteți întrebuinţa părţile şi instalaţiile de folosinţă comună ale clădirii potrivit destinaţiei fiecăreia;

– aveți dreptul de a rezilia unilateral contractul cu un termen de preaviz de 60 de zile, dacă închirierea este pe durată determinată;

– puteți cere proprietarului să vă restituie cheltuielile suportate în legătură cu orice reparație, pe care trebuia să o facă proprietarul.

Ce drepturi și obligații are proprietarul (locatorul)

Locatorul are dreptul:

– să verifice bunul închiriat. O mică precizare – nu există o prevedere legală strictă care să limiteze numărul vizitelor proprietarului și nici durata acestora. De aceeaa, vă recomandăm să includeți în contract o clauză prin care să-i limitați vizitele (de exemplu – proprietarul are dreptul să verifice stare locuinței o dată la fiecare trimestru, cu o durată maximă de 1,5 ore);

– să efectueze lucrări asupra lui;

– să-l prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi exercite aceste drepturi în mod rezonabil, dacă contractul de locațiune este încheiat pe un termen scurt, iar chiriașul nu intenționează să prelungească contractul.

– să solicite despăgubiri în cazul în care chiriașul schimbă destinația locuinței.

– să rezilieze contractul în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către chiriaş.

Și pentru că nu doar chiriașul are obligații pe umeri, proprietarul este obligat:

– să predea chiriaşului locuinţa în stare normală de folosinţă;

– să efectueze toate reparaţiile (instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, instalaţii de încălzire centrală şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze, centrale termice, instalaţii de colectare a deşeurilor etc.) care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata închirierii/locațiunii;

– să efectueze reparaţiile privind părţile comune (casa scării, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare etc.);

– să nu-l deranjeze pe chiriaş (să nu intre în casă în absenţa lui sau să facă vizite neanunţate).

Indiferent dacă sunteți chiriaș sau proprietar, trebuie să cunoașteți că:

– Proprietarul este răspunzator pentru orice ar impiedica chiriașul să se folosească de locuința închiriată, indiferent dacă aceste vicii existau dinainte ori au survenit pe parcursul derulării contractului, iar chiriașul are dreptul la o scădere proporțional a chiriei, dacă lucrurile nu sunt remediate de îndată. Atentie! Proprietarul nu răspunde pentru neregulile care nu au fost reclamate, deși erau aparente la data încheierii contractului!

– Dacă apartamentul/casa pe care o închiriați mai are și alți chiriași, iar aceștia vă creează deranj sau incomodități, puteți obţine, în dependenţă de circumstanţe, o reducere a chiriei sau rezilierea contractului, numai dacă înştiințați proprietarul comun despre încălcările ce vă afectează folosinţa şi dacă acestea persistă.

Tot despre chirie

Modalități de plată. Plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor. Totuși, mecanismul de achitare îl puteți negocia. Drept exemplu, chiriașul achită plata chiriei:

– în avans pentru toată durata contractului, dacă aceasta nu depășeste o lună;

– în prima zi lucrătoare a fiecarei luni, dacă durata locațiunii este mai mare de o lună, dar mai mică de un an;

– în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata locațiunii este de cel puțin un an.

Plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un acord între părţi. Dacă în folosirea bunului închiriat au apărut piedici din vina locatarului, acesta nu va fi exonerat de plata chiriei.

Modificarea chiriei

Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părţilor. Locatorul (proprietarul) poate cere modificarea chiriei numai o dată în an şi numai în cazul în care condiţiile economice vin în dezavantajul proprietarului (de exemplu, creșterea valorii chiriei pe piața imobiliară, creșterea cursului valutar etc.). Locatarul (chiriașul) are dreptul să ceară reducerea chiriei în cazul în care condiţiile stipulate în contractul de folosire a bunului sau starea lui s-a înrăutăţit considerabil fără ca acesta să aibă vreo vină.

Rezilierea contractului de locaţiune (art. 905-907 Cod civil)

Rezilierea contractului de locaţiune (obiectul căruia este un apartament/casă) încheiat fără termen poate avea loc la cererea oricărei părţi, cu un preaviz de 3 luni, dacă în contract nu este prevăzut altfel. -Dacă locuinţa sau orice altă încăpere destinată pentru locuit se află într-o stare ce creează un pericol real pentru sănătate, locatarul poate rezilia contractul de locaţiune fără respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept şi în cazul în care, la încheierea contractului, ştia despre pericol şi nu a înaintat pretenţii în legătură cu acesta. -Rezilierea contractului din iniţiativa locatorului (proprietarul) dacă locatarul:

– nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului;

– admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire;

– nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel;

– încheie un contract de sublocaţiune fără acordul locatorului.

Contractul poate prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatorului. Rezilierea contractului din iniţiativa locatarului (chiriașului) se face în cazul în care:

– şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat;

– este privat de libertate şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale.

Contractul poate prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatarului.

Vă recomandăm:

Atunci când luați în chirie un apartament, puneți cât mai multe întrebări! Nu vă sfiiți să întrebați absolut toate detaliile: cât costă întreținerea pe timp de iarnă, dacă a mai fost dat în chirie, care-i situația cu vecinii, dacă sunt achitate toate datoriile, care sunt taxele pentru deservirea blocului, parcării etc.

În apartamentele noi există posibilitatea ca încălzirea să fie în baza de centrală proprie. În acest caz, nu uitați să întrebați care este prețul lunar și dacă este același în fiecare lună. De multe ori, în blocurile cu centrală proprie întreținerea vine aceeași în fiecare lună indiferent de sezon. În acest fel veți ști cu exactitate de câți bani aveți nevoie pentru întreținere.

Nu discutați nimic la telefon! Dacă v-a plăcut un apartament sau o casă, mergeți și vă întâlniți cu proprietarul, cunoașteți-l sau cunoașteți-vă reciproc. Este extrem de important să vedeți cu cine veți contracta.

Nu uitați, feriți-vă de escroci!

Dacă folosiți serviciile unei companii imobiliare, negociați comisionul și neapărat contractați și cu aceștia. Înțelegerile verbale nu le veți putea demonstra în instanța de judecată.

Nu vă lăsați înșelat și luptați pentru fiecare drept ce vi se cuvine. Iar dacă ați fost mințit, păgubit or „tras pe sfoară”, apelați la serviciile unui avocat profesionist, care vă va oferi asistența necesară.

Creditele de consum. Ce trebuie să știți atunci când aveți nevoie de bani

Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Într-o societate de consum, necesitățile cotidiene sunt în continuă creștere, iar resursele disponibile nu sunt întotdeauna suficiente pentru a le acoperi la zi. Cât de bine nu am planifica resursele financiare, apar acele circumstanțe neprevăzute care ne fac să analizăm asupra oportunității contractării unui de credit de consum. Contractarea unui credit de consum permite echilibrarea bugetelor familiale, îmbunătățirea nivelului de trai și diverse investiții necesare pentru confortul personal sau pentru educația copiilor.

Aceste credite rămân în preferințele clienților pentru rapiditatea de acordare, ceea ce le permite să acceseze o sumă mică de bani pentru nevoi specifice. Totodată, ele oferă oportunități și persoanelor cu venituri mici. Totuși dacă sunteți decis să contractați un credit de consum, vă sugerăm să atrageți atenția la următoarele aspecte, după cum urmează:

În procesul negocierilor ezitați să trișați. Or, informația furnizată de Dvs. este verificată prin intermediul mai multor canale: baze de date (Cadastrul Bunurilor Imobile, Biroul Istoriilor de Creditare și alte sisteme informaționale interbancare, etc.). În secolul tehnologiilor informaționale asemenea trișări sunt taxate dur, iar Dvs. vă micșorați șansele să obțineți pe viitor un credit.

Salariul este unul dintre cele mai importante criterii de eligibilitate de la care pornește analiza profilului clientului. Acesta trebuie să constituie o sursă permanentă de venit. Pe lângă salariu, nu mai puțin importantă este analiza familiei clientului: dacă persoana este căsătorită, dacă soțul/soția are un venit propriu, dacă sunt copii minori la întreținere și, nu în ultimul rând, care este istoricul creditar al clientului.

Planificarea bugetară lunară. O companie de creditare va analiza cu siguranță comportamentul Dvs financiar. Pentru ca profilul să corespundă eligibilității acordării unui credit, ar trebui să purcedeți individual la acest exercițiu calculând: – ce venituri lunare aveți, – sursele provenienței acestor venituri, – sunt veniturile sporadice sau au o sursă permanentă, – care sunt cheltuielile lunare personale, – care ar fi marja cheltuielilor neprevăzute lunare etc.

Reieșind din calculele pe care le veți efectua, optim ar fi ca gradul de îndatorare să nu fie mai mare 30%-40% din venit, astfel încât să vă rămână suficiente resurse pentru a vă acoperi cheltuielile cotidiene imperative unui nivel de trai decent. Compania de creditare vă poate oferi un credit mai mare atât timp cât vă califică drept un client cu profil de risc redus (de exemplu, mai aveți venituri din alte surse decât salariu – chiria unui imobil, soțul/soția are un venit permanent, nu aveți alte persoane la întreținere, etc.). Exercițiu descris mai sus vă va ajuta să estimați solvabilitatea în cazul contractării unui credit de consum și să decideți asupra sumei cu care doriți să vă îndatorați.

Durata contractului. Termenul contractului de credit de consum trebuie ales și negociat cu diligență. Termenul trebuie să fie ales în funcție de necesitățile și veniturile/cheltuielile Dvs. Practica demonstrează faptul că în cazul în care termenul contractului este mai mare, ratele lunare vor fi mai mici.

Această opțiune ar fi oportună în cazul în care rata lunară ar fi una confortabilă și puteți planifica și alte cheltuieli personale lunare fără dificultăți. În cazul în care aveți un loc de muncă pentru o perioadă determinată, atunci optim ar fi să vă alegeți un termen al contractului mai redus (de exemplu, un an). În acest fel vă asigurați că plata ratelor va fi sincronizată cu veniturile intrate în bugetul Dvs.

Indiferent de termenul contractului creditului de consum, nu ezitați să vă interesați de posibilitatea rambursării anticipate a creditului. Important să cunoașteți că rambursarea creditului anticipată este un drept al consumatorului și nu o decizie arbitrară a companiei de creditare. În virtutea legii, consumatorul are dreptul, în orice moment, să-și stingă în totalitate sau în parte obligațiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda și costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate și data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.

În această ordine, creditorul va avea, la rândul său, dreptul să solicite o compensație rezonabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. Compensația pe care o poate cere creditorului este plafonată în condițiile legii și nu poate fi mai mare de 1% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și rezilierea convenită este mai mare de un an și 0,5% dacă este mai mică de un an.

Reieșind din aceste circumstanțe, decizia de a rambursa anticipat trebuie să fie bazată pe răspunsul la întrebarea: dacă rambursarea anticipată va fi mai ieftină pentru Dvs. luând în calcul compensațiile ce i se cuvin creditorului, decât achitarea creditului conform graficului stabilit inițial?

Analizați toate comisioanele/taxele aferente contractului de credit

Pentru contractarea unui credit clientul poate fi ținut la plata unor comisioane aferente creditului. Clientul trebuie să știe că în costul total al creditului sunt incluse toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de creditor, cu excepţia taxelor notariale.

Costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special valoarea medie a primelor de asigurare, sunt incluse în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia, potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate, este condiţionată de încheierea unui contract de servicii. Compania creditară are obligația să explice clientului necesitatea costurilor aferente pe care le percepe. De asemenea, aceste costuri trebuie să corespundă costurilor efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora și să nu conducă la obținerea de venituri suplimentare pentru acesta. Odată ce contractual a fost semnat, creditorul nu are dreptul:

– să introducă și să perceapă noi taxe, comisioane, tarife sau a oricare alte costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract şi care nu erau oferite consumatorului la data încheierii acestuia. Aceste costuri vor fi percepute numai în baza unor acte adiţionale acceptate de consumator;

– să majoreze mărimea costurilor stabilite la încheierea contractelor;

– să perceapă uncomision de retragere pentru sumele trase din credit;

– să perceapă un comision, tarif sau oricare alt cost în cazul în care consumatorul doreşte schimbarea datei de scadenţă a creditului cu cel mult 30 de zile;

– să perceapă comisioane în situaţiile în care consumatorul solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.

Analizați cu diligență tipul dobânzii

Cel mai oportun ar fi contractarea unor credite cu dobândă fixă, în acest mod vă puteți proteja în fața fluctuației valutare. Mai mult, cea mai sigură situație ar fi să contractați un credit de consum în moneda în care se realizează cea mai mare parte a veniturilor, pentru a nu fi afectat atât de mult de fluctuațiile valutare majore. Rata fixă a dobânzii aferente creditului presupune convenirea părţilor, în contractul de credit, asupra unei rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate ale dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale, aplicând exclusiv un procentaj fix stabilit. În cazul în care nu sunt fixate toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termene parţiale, pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit. În cazul în care vi se propune o dobândă flotantă, trebuie să cunoașteți care sunt indicii de referință pentru a putea anticipa când aceasta se poate modifica. În acest sens, cadrul normativ prevede niște reguli exhaustive, și anume:

– dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă, stabilit conform metodologiei Băncii Naţionale a Moldovei, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării contractului;

– modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii flotante, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;

– elementele care intră în formula de calcul al dobânzii flotante şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile şi la toate oficiile creditorilor.

Atât la etapa precontractuală, cât și în perioada de executare a contractului de credit, aveți dreptul nestingherit de a fi informat pentru a înțelege întinderea obligațiilor contractuale asumate. Astfel, în virtutea legii, consumatorul are dreptul  de a primi, la cerere şi gratuit, conform periodicităţii stabilite în contractul de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, la decizia consumatorului, un extras de cont/situaţia de plăţi sub forma unui grafic de rambursare, care indică ratele datorate, precum şi termenele şi condiţiile de plată a acestor sume. În cazul în care ați rămas nesatisfăcut de prestarea serviciilor de către compania de creditare sau aceasta își execută obligațiile contractuale necorespunzător, autoritatea de supraveghere privind respectarea legislației cu privire la contractele de credit pentru consumatori este Agenția pentru Protecția Consumatorilor. Pentru detalii, cadrul normativ de referință este Legea nr. 202 din 12.07.2013 privind contractele de credit pentru consumatori.

Cont bancar în străinătate. Care sunt cerințele băncilor din diferite țări

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

După ce v-am prezentat informații despre condițiile în care puteți deschide un cont bancar în străinătate, este bine să cunoașteți și care sunt particularitățile/cerințele băncilor din câteva țări, cum ar fi România, Ucraina, Rusia, Italia etc.

Totuși, trebuie să țineți cont de faptul că fiecare bancă are propriile reguli, iar datele prezentate mai jos sunt generalizate pe țară. S-ar putea ca banca să aibă (sau nu!) alte comisioane decât cele indicate.

Mai mult, să țineți cont și de faptul că fiecare client este individual, iar regulile aplicabile pot fi diferite.

Cu siguranță v-ați întrebat care-i treaba cu Elveția sau Austria. Sistemul bancar din aceste țări este destul de strict, riguros și individual. În ordine generală veți avea nevoie cam tot de aceleași acte, plus o serie de documente ce țin de provenința banilor, identitatea clientului. Băncile din aceste țări îşi aleg cu mare grijă clienţii, indiferent de suma cu care operați sau de autorizaţia de care dispuneți din ţara gazdă. Apropo, băncile din aceste țări, de regulă, refuză clienții expuși politic sau cele care deţin fonduri cu provenienţă dubioasă. (Zic de regulă, există și excepții!). Dacă aveți posibilitate, apelați la serviciile unui avocat, care vă va ușura munca considerabil. Recomandări:

– Înainte de a vă deschide un cont bancar în străinătate, verificați foarte atent condițiile pe care vi le ofera banca.

– Dacă aveți posibilitate financiară și dacă țara permite, angajați un avocat care o să vă ghideze.

– Verificați valoarea comisionului! Dacă veți scoate bani în Republica Moldova, de pe acel cont, comisionul va fi mult mai mare decât în țările UE.

Vă recomandăm, să alegeți o bancă care are filiale în cât mai multe țări. Asta vă va oferi avantaje financiare (de exemplu, nu veți plăti comision la extragerea banilor folosind ATM-ul aceleași bănci).

În UE, dacă o bancă intră în faliment, depozitele dumneavoastră sunt garantate până la suma de 100 000 de euro sau chiar până la sume mai mari în unele ţări.

Cum să deschideți un cont bancar în străinătate

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

De frica „miliardului” stăm cu grija conturilor noastre bancare, ca să nu ne trezim într-o bună dimineață cu întrebarea: „da banii mei, unde-s?!”. Suntem tot mai tentați să ne ținem banii undeva în afară, în țări europene, în bănci sigure, dobânzi avantajoase și garanții de securitate. Ei bine, sună frumos, dar destul de dificil de realizat. Și totuși, cum deschidem un cont în străinătate? Să le luăm pe rând. Pentru început, trebuie să știți că băncile nu sunt obligate să deschidă conturi bancare. Acestea sunt libere să decidă dacă vă acceptă sau nu solicitarea. Este vorba despre o decizie strict comercială. Înainte de a deschide un cont, banca trebuie să îşi cunoască potenţialii clienţi și îi selectează riguros. În general, există cel puţin trei motive pentru care o bancă poate refuza deschiderea conturilor pentru cetăţeni din alte ţări. Și anume:

– cel mai simplu este că banca nu lucrează cu nerezidenţii;

– al doilea motiv este legat de lipsa unor documente solicitate de bancă. Majoritatea băncilor cer ca titularul de cont să desfăşoare o activitate în ţara respectivă.

– cel de-al treilea motiv este legat de riscul băncii în atragerea de fonduri şi excludem din start aici sursele suspecte de provenienţă a banilor.

Refuzul este acceptabil doar dacă există o justificare comercială valabilă. În UE, băncile nu au voie să manifeste discriminare faţă de cetăţenii europeni, pe motiv de naţionalitate. Și totuși, întruniți criteriile necesare, bani aveți. Dar asta nu e suficient. De ce? Potrivit Legii privind reglementarea valutară, rezidenţii Republicii Moldova au dreptul să deschidă conturi în străinătate, curente sau de depozit, cu autorizare din partea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM). Excepție fac doar:

– conturile deschise de către persoanele fizice rezidente pentru perioada aflării lor temporare în străinătate;

– conturile deschise pe numele reprezentanţelor persoanelor juridice rezidente în scopul asigurării activităţii acestor reprezentanţe;

– conturile destinate efectuării în străinătate a operaţiunilor aferente investiţiilor directe şi a operaţiunilor cu bunuri imobile, în cazul în care deschiderea acestor conturi de către investitori este obligatorie conform legislaţiei statului străin în care se efectuează operaţiunile;

– conturile deschise de către băncile licenţiate din ţară, pe numele lor, în scopul desfăşurării activităţilor financiare.

Mai mult, la 18 octombrie 2015 a intrat în vigoare Regulamentul BNM cu privire la conturile deponenților în străinătate. Astfel, potrivit normelor acestui Regulament:

– Deschiderea conturilor în străinătate de către persoanele fizice rezidente conform art. 13 alin. (5) lit. d) din Legea nr.62-XVI din 21.03.2008 se efectuează numai pentru perioada aflării lor temporare în străinătate. La întoarcerea din străinătate, în legătură cu expirarea termenului de aflare temporară în străinătate, aceste conturi trebuie să fie închise, iar soldurile acestora – repatriate. În cazul în care rezidentul intenționează să utilizeze contul menționat după întoarcerea din străinătate, acesta, până la întoarcerea din străinătate, urmează să obțină autorizația BNM.

– Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea mijloacelor băneşti în/din conturile deschise în străinătate, fără autorizare din partea BNM, se efectuează de către rezidenţi în conformitate cu scopurile pentru care acestea au fost deschise.

– În cazul în care rezidentul intenţionează să efectueze o operaţiune valutară, care conform Legii privind reglementarea valutară nr.62-XVI din 21.03.2008 este supusă autorizării de către BNM, iar pentru realizarea acestei operaţiuni se preconizează utilizarea unui cont în străinătate, (care poate fi deschis numai după obţinerea autorizaţiei BNM), rezidentul este obligat, concomitent cu cererea de autorizare a operaţiunii valutare, să depună şi cererea de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate. BNM este în drept de a autoriza deschiderea contului în străinătate, dacă aceasta a decis de a autoriza operațiunea valutară pentru efectuarea căreia se preconizează deschiderea contului în străinătate.

Astfel, pentru obţinerea autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate, solicitantul prezintă la Banca Naţională a Moldovei o cerere tip, la care se anexează:  Examinarea de către BNM  a cererii de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate

BNM decide referitor la eliberarea autorizaţiei sau refuzul de a elibera autorizaţia în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate.

BNM este în drept să autorizeze deschiderea contului în străinătate sau să refuze autorizarea deschiderii acestuia, ţinînd cont de obiectivul fundamental al BNM, de condiţiile curente ale pieţei monetare, de credit şi valutare, de situaţia balanţei de plăţi a Republicii Moldova, de prevederile legislaţiei în vigoare, inclusiv privind repatrierea mijloacelor băneşti în urma tranzacţiilor de export/import.

Drept temeiuri pentru refuzul de a elibera autorizaţia servesc, de asemenea: a) neprezentarea setului integral de documente conform prevederilor prezentului regulament; b) necorespunderea documentelor prezentate cu cerinţele prezentului regulament; c) aplicarea de către BNM faţă de solicitant-prestatorul SPR a măsurilor de remediere aferente deschiderii de către prestatorul SPR a conturilor în alte instituţii; d) prezentarea de documente ce conţin informaţii neautentice sau contradictorii; e) neîncadrarea solicitantului în condiţiile de autorizare.

În cazul refuzului de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate, BNM informează în scris solicitantul despre acest fapt, indicând motivul refuzului.

BNM examinează cererea repetată de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate, ţinând cont de motivele refuzului, precum şi verificând înlăturarea acestora de către rezident (dacă aceasta depinde de rezident).

Autorizarea deschiderii contului în străinătate se efectuează prin eliberarea de către BNM a autorizaţiei corespunzătoare.

În autorizaţie BNM poate specifica, inter alia, operaţiunile care pot fi efectuate în/din conturile deschise de către rezidenţi în străinătate, limitele soldurilor şi termenul de păstrare a mijloacelor în aceste conturi, alte condiţii ce ţin de gestionarea şi închiderea conturilor în cauză.

Percheziția: 9 întrebări și răspunsuri

Autor: Vladislav Roșca, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Orice persoana are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, drept garantat de art. 8 §1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) și Constituția Republicii Moldova.

Cu toate acestea, legea admite ingerință în dreptul persoanei în scopul asigurării interesului general al societății – ocrotirea ordinii publice și lupta cu criminalitatea. În acest sens, legiuitorul a reglementat prin norme imperative posibilitatea efectuării percheziției în calitate de acțiune procesuală efectuată prin constrângere, fără a avea voința sau acordul persoanei implicate. Totuși, când și cum legea permite ingerința în dreptul persoanei la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale?

Percheziția poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale sau a procesului contravențional. Pentru a efectua percheziția este necesară emiterea unei ordonanțe motivate a organului de urmărire penală (hotărâri motivate a organului de constatare a contravențiilor) și numai cu autorizarea judecătorului de instrucție (instanței de judecată). Copia actului procesual de dispunere a percheziției se înmânează obligatoriu până la începerea acțiunii, sub semnătură, persoanei la care se efectuează percheziția. Acesta trebuie să conțină date cu privire la obiectele sau documentele căutate, locul și/sau persoana care urmează a fi supusă percheziției.

Poate fi efectuată percheziția fără autorizarea judecătorului?

Drept excepție de la regula menționată mai sus, legiuitorul a reglementat posibilitatea efectuării percheziției în lipsa autorizației judecătorului de instrucție, în cazul contravențiilor/infracțiunilor flagrante sau în cazuri care nu suferă amânare. În astfel de situații, percheziția poate fi efectuată doar în temeiul ordonanței motivate a organului de urmărire penală, urmând ca imediat după finalizarea percheziției, dar nu mai târziu de 24 de ore de la finalizare, judecătorului de instrucție să-i fie prezentate materialele obținute în urma percheziției efectuate cu indicarea motivelor acesteia. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea percheziției efectuate și, după caz, constată legalitatea acesteia, sau, prin încheiere motivată, recunoaște percheziția ca fiind ilegală.

Care este necesitatea percheziției?

Scopul percheziției este căutarea, descoperirea și ridicarea de instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvârșirea contravenției/infracțiunii, obiecte și valori dobândite de pe urma contravenției/infracțiunii, precum și alte obiecte sau documente care ar putea avea importanță pentru procesul contravențional/cauza penală și care nu pot fi obținute prin alte procedee probatorii. Percheziția se poate efectua și în scopul descoperirii unor persoane căutate, a unor cadavre etc. Pentru a exista temei de efectuare a percheziției, trebuie să existe probe sau să rezulte din materialele activității speciale de investigații o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla obiectele, documentele sau persoanele menționate mai sus.

Percheziția se efectuează în prezența persoanei? Ce se întâmplă dacă te-ai trezit cu organele de drept la ușă, iar avocatul pe care-l cunoști și în care ai încredere este ocupat?

La efectuarea percheziției trebuie să fie asigurată prezența persoanei la care se face percheziție sau a unor membri adulți ai familiei acestuia, ori a celor care reprezintă interesele persoanei în cauză. Dacă prezența acestor persoane este imposibilă, se invită reprezentantul autorității executive a administrației publice locale (reprezentantul primăriei).

Dacă persoana la care se efectuează percheziția solicită prezența apărătorului, efectuarea percheziției nu începe, sau dacă a început se întrerupe până la prezentarea acestuia, dar nu mai mult decât pentru 2 ore. Aici să aveți mare atenție, legiuitorul a acordat dreptul persoanei să fie asistată de un apărător la efectuarea percheziției doar la solicitarea expresă a acesteia.

Organul de urmărire penală are obligația să comunice persoanei percheziționate acest drept, dar nu are obligația să propună acest lucru. De cele maid ese ori, din cauza lipsei de cunoștințe juridice a persoanei, organul de urmărire penală începe și efectuează percheziția în lipsa apărătorului, pentru a evita obiecțiile din partea acestuia la actele procesuale premergătoare percheziției sau la acțiunile persoanelor în cadrul efectuării percheziției. Practic, în majoritatea cazurilor organul de urmărire penală motivează eventuala lipsă a apărătorului prin lipsa solicitării în acest sens din partea persoanei supuse percheziției.

Totodată, legiuitorul și în această situație a reglementat, în calitate de excepție, posibilitatea efectuării percheziției în lipsa apărătorului, chiar dacă a parvenit o astfel de solicitare din partea persoanei la care se efectuează percheziția. Efectuarea percheziției fără a asigura prezența apărătorului este posibilă în caz de urgență, determinată de riscul de pierdere, alterare sau distrugere a probelor ori de pericol pentru siguranța persoanei la care se face percheziția sau a altor persoane.

Poate fi efectuată percheziția pe timp de noapte?

În toate situațiile, cu excepția delictului flagrant, percheziția poate fi efectuată doar în timpul zilei. Percheziția pe timp de noapte este interzisă. Prin noțiunea de timp de noapte se înțelege perioada de timp cuprinsă între orele 22:00 și 06:00.

Odată dispusă și inițiată percheziția este obligatorie petrecerea acesteia?

În cadrul efectuării percheziției, după înmânarea actelor procesuale de dispunere a percheziției, organul ce efectuează percheziția propune persoanei predarea benevolă a obiectelor și documentele căutate. În caz de predare benevolă a obiectelor și documentelor căutate, acest fapt se menționează în procesul-verbal, iar persoana care efectuează percheziția se limitează la ridicarea acestora, fără a mai efectua alte măsuri de investigație.

În majoritatea cazurilor, datorită formulării largi a normei legale cu privire la obiectele sau documentele căutate (de exemplu, alte obiecte sau documente care ar putea avea importanță pentru cauza penală, ceea ce nu individualizează expres aceste obiecte sau documente), organul de urmărire penală abuzează de aceste prevederi legale și chiar în situația predării benevole a obiectelor căutate continuă efectuarea percheziției. În toate cazurile de refuz de a preda benevol obiectele și documentele căutate se trece nemijlocit la procedura percheziției.

Dacă persoana nu are cheile de la încăperile supuse percheziției sau refuză să le deschidă, se poate forța încuietoarea?

La efectuarea percheziției, persoana care o efectuează este în drept să deschidă forțat încăperile și depozitele încuiate dacă proprietarul refuză să le deschidă benevol, dar evitându-se deteriorarea nejustificată a bunurilor.

Se poate înregistra audio/video efectuarea percheziției?

Persoana la care se efectuează percheziția este în drept, după o informare a organului de urmărire penală, să înregistreze prin mijloace audio/video această acțiune. În caz de necesitate și organul de urmărire penală poate utiliza mijloace tehnice la efectuarea percheziției, ceea ce se va consemna în procesul-verbal de percheziție.

Poate fi restricționat dreptul la circulația liberă în timpul percheziției?

Persoana ce efectuează urmărirea penală poate să interzică persoanelor aflate în încăperea percheziționată sau care au intrat în această încăpere, să plece din acest loc sau să comunice între ele/cu alte persoane până la terminarea percheziției.

Cum se documentează petrecerea percheziției?

La efectuarea percheziției, persoana ce o efectuează, întocmește un proces-verbal în care se consemnează obligatoriu persoana care l-a întocmit, persoanele participante la percheziție, prezența apărătorului și datele de identificare a acestuia, locul și timpul efectuării percheziției, mențiuni cu privire la comunicarea drepturilor și obligațiilor participanților, rezultatele percheziției, mențiunile și obiecțiile participanților și semnăturile acestora.

În cazul în care s-au ridicat obiecte și documente, acestea se enumeră obligatoriu în procesul-verbal sau în lista acestora, ce este anexă la procesul-verbal, indicându-se exact numărul, măsura, cantitatea, elementele lor caracteristice și, pe cât e posibil, valoarea lor. Obiectele și documentele ridicate trebuie, pe cât e posibil și necesar, să fie împachetate și sigilate chiar la locul percheziției, ceea ce se consemnează în procesul-verbal. La finalizarea percheziției și întocmirea procesului-verbal, acesta se comunică participanților prin contrasemnarea acestuia. Copia certificată a procesului-verbal al percheziției se înmânează, contra semnătură, persoanelor la care au fost efectuată percheziția sau unui membru adult al familiei lor, iar în cazul absenței acestora – reprezentantului autorității executive a administrației publice locale. Totodată, este obligatoriu ca acestora să le fie explicat dreptul și modul de contestare a acestor acțiuni procesuale.

Concluzii

Percheziția este o acțiune procesuală invazivă, dar reglementată de normele legale. În cazul în care aceasta a fost dispusă prin acte procesuale valabile, emise ulterior pornirii urmăririi penale sau procesului contravențional, nu vă puteți opune acesteia.

Este important ca persoana la care se efectuează percheziția să-și cunoască drepturile, recomandabil fiind adresarea la un avocat pentru ai fi asigurată apărarea în cadrul acțiunii procesuale date și în cazul abuzurilor din partea persoanelor ce efectuează percheziția, înaintării obiecțiilor motivate și contestării acestora. Procedura percheziției în sine reprezintă o procedură stresantă.

Totodată, îndeplinind cerințele normelor în vigoare, percheziția este necesară pentru asigurarea ordinii publice într-o societate, dar și în lupta cu criminalitatea.

Malpraxisul. Cum demonstrați greșeala sau eroarea medicală și cum obțineți despăgubiri

Autor: Corina Oprea, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Subiectul sistemului medical din Republica Moldova este destul de sensibil. De cele mai multe ori, cu regret, ne este frică să mergem prin spitale și preferăm să ne vindecăm acasă. De ce? Inconștient, ne este frică fie de o diagnoză greșită, fie de o îmbolnăvire mai avansată în urma tratamentului. Știu, risc să-mi pun pe umeri toți doctorii din țară. De aceea, ne vom referi strict la lege.

Cum luptăm cu incompetența medicală? Probabil vă este arhicunoscut termenul de malpraxis. Din punct de vedere legal malpraxis-ul este o greșeală, or neglijență profesională ce putea fi evitată și care a avut drept rezultat vătămarea sănătății, a integrității corporale sau chiar pierderea vieții pacientului. Ei bine, trebuie să cunoașteți că în Republica Moldova, în lege lipsește definește termenul de malpraxis medical.

Mai mult, nu există o legislaţie specifică în acest domeniu care să stabilească și să reglementeze răspunderea civilă a instituțiilor medicale sau a medicilor și asistenților medicali. Iar pentru a fi stabilit cazul de malpraxis, este necesar ca în instanța de judecată să se facă dovada greșelii. Spre exemplu în Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului, nr. 263 din 27 octombrie 2005 veți găsi termenul de „eroare medicală”.

Potrivit acestei norme legale, eroarea medicală reprezintă: „activitatea sau inactivitatea conştientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătăţii pacientului din imprudenţă, neglijenţă sau lipsă de profesionalism”. Cadrul normativ unde puteți găsi prevederi referitoare la eroari medicale :

– Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411 din 28.03.1995,

– Legea cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005,

– Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264-XVI din 27.10.2005,

– Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico- știinţifice și medico-legale nr. 1086 din 23.06.2000,

– Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008,

– Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002,

– Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din 30.05.2003,

– Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002,

– Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003,

– Codul-cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic.

Fiecare dintre aceste acte normative furnizează elementele juridice necesare organizării și funcţionării sistemului malpraxisului medical în baza principiului probării greșelii. Legea ocrotirii sănătății, nr. 411 din 28 martie 1995, la art. 14 alin. (3) prevede:  ”Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici poartă răspundere pentru incompetenţa profesională şi încălcare a  obligaţiunilor profesionale, conform legislaţiei în vigoare”. O sancțiune expresă nu este prevăzută, precum și acțiuni clare ce definesc eroarea medicală.

Un accent necesar: Malpraxisul este o greșeală neintenționată (involuntară, inconștientă) a medicului. Însă, definiția prin lege a erorii medicale stabilește că aceasta este o greșeală conștientă a lucrătorului medical, ceea ce aruncă soluția în domeniul penal. Acum că am mers pe noțiuni și legi, în continuare haideți să vedem care sunt acțiunile pentru care personalul medical și /sau instituția medicală răspund și cum procedăm ulterior.

Așadar, Personalul medical răspunde pentru:

– prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament;

– prejudiciile ce decurg din nerespectarea confidențialității, consimțământului informat și obligativitatea acordării asistenței medicale;

– prejudiciile produse prin depășirea limitei competenței.

Ce poate face pacientul ce se consideră victima unui caz de malpraxis?

Rațional ar fi să vă adresați către insituția medicală cu o plângere/reclamație în care să descrieți problema ce va fost creată și prejudiciile pe care le-ați suferit. Acest pas nu este obligatoriu. Puteți să vă adresați direct în instanța de judecată.

Vă recomandăm să acumulați cât mai multe probe înainte de a depune plângerile corespunzătoare. Drept exemplu: certificate medicale, chitanțe ce atestă serviciul medical de care ați beneficiat, copii din cartela medicală (ca să puteți evita eventuale corectări), să efectuați o investigație medicală în cadrul altei instituții prin care să se constate greșeala medicului sau asistentului medical.

Pentru a fi constatată abaterea disciplinară a lucrătorului medical, vă adresați Comitetului de etică, instituit în cadrul instituţiilor medico-sanitare.

IMPORTANT: Comitetul de etică se întrunește la cererea pacientului sau rudelor acestuia, a unui medic sau grup colectiv de medici, a administraţiei spitalului sau a unor organizaţii neguvernamentale, sindicate etc. Comitetele de etică au funcţie consultativă și vor emite recomandări administraţiei instituţiei, care va lua decizii concrete (sancţiuni, etc.). Sancţiunile disciplinare pot fi aplicate și de organele ierarhic superioare. În acest sens, legislaţia stabilește ca organ responsabil de examinare disciplinară Comisia independentă de expertiză profesională medicală, care se creează și activează în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Sănătăţii.

Dacă acțiunea/inacțiunea lucrătorului medical a dus la vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății pacientului sau la decesul acestuia, vă adresați cu o plângere către organul de urmărire penală pentru a solicita tragerea la răspundere penală a lucrătorului medical.

Dacă prin eroarea medicală vi s-a creat un prejudiciu material și/sau moral, vă adresați în instanța de judecată cu o cerere în acest sens.

IMPORTANT! Indiferent de gravitatea consecințelor survenite, vă recomandăm, să vă adresați în instanță cu o acțiune civilă separată (sau în paralel) de cauză penală. În acest fel, în instanța de judecată veți putea cere efectuarea expertizei judiciare (naționale sau internaționale), să invitați specialiști și experți în cadrul examinării cauzei. Pe când în cazul unui dosar penal la faza urmăririi penale aceste acțiuni rămân la discreția organului de urmărire penală.

Puteți solicita încasarea prejudiciului din contul instituției medicale la care este angajat lucrătorul medical. Teoretic, în acest fel ați facilita executarea hotărârii judecătorești, întrucât instituția medicală, de regulă, dispune de mai multe resurse financiare decât lucrătorul medical.

Procedura în instanța de judecată:

Pacientul prejudiciat este scutit de taxa de stat pentru judecarea cauzei civile privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, precum și pentru repararea daunei materiale cauzate prin infracţiune medicală.

Reclamantul va trebui să dovedească existența unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului fiind raportul de expertiză medico-legală. Greșeala medicală poate fi mai mult decât evidentă din actele medicale, dar fără un raport de expertiză este aproape imposibil de dovedit malpraxisul reclamat.

Reclamantul trebuie să dovedească existența prejudiciului pentru a obține despăgubiri. Așadar, reclamantul trebuie să arate instantei că actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral(dureri fizice, suferinte psihice, restrângerea posibilității victimei de a se bucura de viata) și/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala, medicamente, etc.) și să arate întinderea acestui prejudiciu.

E bine să știți că prejudiciul material este simplu de dovedit, prin acte și probele anexate, pe când prejudiciul moral este lăsat la latitudinea instanței de judecată. Asupra daunelor morale, instanta trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă și proporțională cu suferința victimei, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, neavând la dispoziție criterii matematice sau economice.

Pentru a dovedi cazul de malpraxis va trebui să solicitați în instanță efectuarea unei expertize medicale, care se efectuează de către experţii instituţiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiţiei și/sau Ministerului Sănătăţii, precum și de către alte persoane competente, desemnate de instanţa judecătorească.

Expertiza judiciară poate fi efectuată și de către experţi particulari incluși în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi.

Expertiza medico-legală se efectuează de către Centrul de Medicină Legală, instituţie în subordinea Ministerului Sănătăţii, în baza regulamentului aprobat de guvern, iar expertiza psihiatrico-legală se efectuează în unităţile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sănătăţii.

Instanța poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare de către același sau un alt expert, în cazul în care concluziile expertului sunt insuficient de clare sau incomplete, ori în urma cercetărilor au apărut întrebări suplimentare ce au importanţă pentru emiterea hotărârii instanţei pe cazul de malpraxis.

Dacă concluziile expertului nu sunt întemeiate sau există îndoieli privind veridicitatea, exactitatea și argumentarea acestora, or dacă există contradicţii între concluziile mai multor experţi, se dispune efectuarea expertizei repetate de către alt expert sau experţi, numărul acestora nefiind mai mic de trei.

Procesul constatării de către instanţa de judecată a cazului de malpraxis medical presupune întrunirea condiţiilor angajării răspunderii civile medicale. Sistemul „în baza greșelii” prevede existenţa unor condiţii obligatorii pentru angajarea răspunderii civile medicale, și anume:

– conduita ilicită – faptul ilicit,

– prejudiciul – rezultatul produs,

– legătura cauzală dintre conduita ilicită și rezultatul produs, vinovăţia subiectului actului ilicit,

– inexistenţa cauzelor sau împrejurărilor care înlătură răspunderea juridică.

Prin hotărâre judecătorească este stabilită mărimea prejudiciului pe care îl veți încasa.

Practica arată, totuși, că malpraxisul medical este foarte dificil de demonstrat. Din păcate, în Moldova nu există o statistică referitoare la cazurile de malpraxis. Cert e că în anul 2015 doar 5 medici au fost condamnați la doi ani de închisoare cu supendare pentru erori medicale.

Dreptul asupra mărcii și acțiunile de apărare în cazul încălcării acestuia

Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Potrivit prevederilor art. 33 din Constituția Republicii Moldova, dreptul cetățenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale și morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creație intelectuală sunt apărate de lege.

În sensul actului normativ, Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecția mărcilor (în continuare Legea nr. 38/2008), dreptul exclusiv asupra mărcii poate surveni în momentul înregistrării acesteia, și anume rezultă din certificatul de înregistrare eliberat de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) pentru produsele și/sau serviciile pentru care a fost făcută înregistrarea, pe un termen de 10 ani, precum și dreptul de a interzice terților folosirea mărcii în activitatea lor comercială. În acest sens, titularul unei mărci este în drept să interzică terților să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimțământul său:

– un semn identic cu marca pentru produse și/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată;

– un semn care, din cauza identității ori similitudinii cu marca înregistrată şi identității ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepția consumatorului. Riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă;

– un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată când aceasta din urmă a dobândit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.

De asemenea, titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acțiuni ale terților:

– aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale;

– oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn;

– importul sau exportul produselor sub acest semn;

– utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate;

– multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menționate mai sus;

– utilizarea semnului în rețeaua internet, inclusiv în calitate de nume de domen.

Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terți începând cu data publicării în BOPI sau cu data înscrierii în Registrul internațional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii.

Recomandăm!

Accentuarea vizibilității mărcii protejate, prin plasarea alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc sau un text care indică faptul că marca este protejată în Republica Moldova. Dispozițiile Legii nr. 38/2008 garantează asigurarea respectării drepturilor, prin inițierea unei acțiuni privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din dreptul exclusiv de către:

– titularii mărcii;

– orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată, în special licențiații în condițiile respectării consimțământului titularului mărcii și în caz dacă titularul mărcii nu a intentat el însuși o asemenea acțiune în termenul prescris;

– alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.

Așa dar, acțiunea cu privire la apărarea dreptului asupra mărcii se depune la judecătoria Râșcani din mun. Chișinău (judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI), în termen de 3 ani, conform art. 267 alin. (1) din Codul civil, cu respectarea procedurii prealabile. Concomitent cu depunerea acțiunii puteți solicita și repararea prejudiciului (despăgubire) în urma încălcării drepturilor asupra mărcii, în care se vor lua în considerare toate circumstanțele, cum ar fi consecințele economice negative, inclusiv venitul ratat de părți, venitul pârâtului și alte aspecte ca prejudiciu moral.

De reținut: Reclamanții în acțiunile ce decurg și dreptul de autor și din drepturile conexe, din dreptul asupra invențiilor, desenelor și modelelor industriale, soiurilor de plante, topografiilor circuitelor integrate, precum și din alte drepturi asupra proprietății intelectuale sunt scutiți de taxă de stat.

„Confort sau standard”? Ce trebuie să ofere serviciul de taxi

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

De câte ori vi s-a întâmplat să rămâneți mulțumit de calitatea serviciului de taxi, de comportamentul șoferului în trafic de atitudinea acestuia față de dvs. în calitate de client? Intuiesc răspunsul. De cele mai multe ori acesta este cu mult sub pragul normalității. Indiferent, „confort sau standard”, serviciul de taxi trebuie să corespundă anumitor norme și să respecte o serie de reguli generale stabilite de Guvern.

În Republica Moldova, serviciul de transport, inclusiv cel în regim taxi, este reglementat de către Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28.07. 2006 cu privire la Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje. Organizarea transporturilor în regim de taxi se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale – municipii şi primării.

Astfel, taximetristul funcționează în baza unei autorizații emise de administrația publică locală, el având niște obligații de interes public atunci când exercită această funcție. Așadar:

Mai mult, șoferul de taxi este obligat:

– să dispună şi să prezinte organelor abilitate cu funcţii de control documentele pe baza cărora este permisă desfăşurarea activităţii (menționate mai sus);

– să dispună de certificate de competenţă profesională a conducătorilor auto, eliberate de centrele de instruire licenţiate pe baza programelor coordonate de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale;

– în cazul staţionării forţate înaintea încheierii rutei din cauza unor defecte tehnice sau a unui accident rutier, să efectueze transbordarea pasagerilor în alt taxi;

– să recepţioneze, să plaseze şi să elibereze bagajele;

– să aibă aspect îngrijit şi să menţină curăţenia şi ordinea la locul de lucru şi în salon;

– să întreţină mijlocul de transport în starea tehnică şi sanitară corespunzătoare;

– să fie politicos şi amabil cu pasagerii, intransigent faţă de neajunsurile în deservirea pasagerilor şi să le lichideze neîntârziat.

Șoferului de taxi îi este interzis:

– să plece în cursă fără documentaţia de parcurs şi fără documentele care certifică dreptul de transport al pasagerilor;

– să transporte mai mulţi călători decât numărul de locuri prevăzut în paşaportul tehnic eliberat de uzina producătoare;

– să transporte în salon obiecte neprevăzute de condiţiile tehnice, piese de schimb şi recipiente cu lichide tehnice;

– să fumeze în salon, să folosească aparate audio şi video dacă pasagerii au obiecţii;

– să utilizeze telefonul mobil în timpul conducerii mijlocului de transport.

Comportamentul pasagerului în taxi

Ei bine, nu doar șoferul are obligații pe umeri, dar și dvs., în calitate de pasager, trebuie să cunoașteți că este interzis:

– să distrageți atenţia şoferului de la conducerea mijlocului de transport în timpul deplasării;

– să transportați obiecte ascuţite şi de tăiat, arme de foc fără huse sau neambalate, substanţe otrăvitoare, explozive, toxice, uşor inflamabile, caustice şi rău mirositoare, precum şi obiecte care ar putea murdări îmbrăcămintea altor pasageri şi salonul mijlocului de transport;

– să fumați şi să consumați băuturi alcoolice, să călătoriți în stare de ebrietate şi cu îmbrăcăminte murdară, care ar putea murdări alţi pasageri şi banchetele;

– să activați mecanismele de deschidere şi închidere a uşilor, în afara cazurilor de evitare a avariilor şi a accidentelor;

– să scoateți mâinile şi capul prin ferestrele deschise;

– să folosiți utilajul de avariere fără necesitate, în afara cazurilor excepţionale;

– să deschideți uşile autovehiculului în cazul opririi sau staţionării înainte de a se asigura că nu există nici un pericol;

– să aruncați din vehicul orice obiecte.

Ce condiții trebuie „să îndeplinească” un taxi

Pentru transportul de persoane şi bunuri în regim de taxi, sunt admise autovehiculele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

– sunt dotate cu aparate de taxat legalizate (înregistrate în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare şi incluse în Registrul unic al maşinilor de casă şi de control), verificate metrologic şi înregistrate la organul fiscal teritorial;

– sunt dotate cu lampă taxi în stare de funcţionare;

– aparatul de taxat intră în funcţiune doar în momentul în care a fost activat de dispozitivul de comandă.

Un alt aspect important este că autoturismele utilizate ca taxiuri trebuie să fie de culoarea stabilită de fiecare companie în parte şi să aibă înscrieri vizibile de la distanţă privind tarifele de transport aplicate. Dotarea exterioară a taxiului constă într-o lampă taxi, de culoare galbenă, cu înscrisul „TAXI” pe faţă şi spate, aprinsă permanent în timpul programului de lucru, care conţine două lămpi suplimentare, de culori diferite, a căror semnificaţie, văzute din faţă, este următoarea:

– în stânga, o lampă de culoare roşie care, atunci când este aprinsă, indică poziţia „Ocupat” a taxiului;

– în dreapta, o lampă de culoare verde care, atunci când este aprinsă, indică poziţia „Liber” a taxiului.

Lampa TAXI poate fi dimensionată astfel încât pe părţile ei laterale să se poată înscrie vizibil datele de identificare ale agentului transportator şi numărul de apel telefonic al operatorului dispecer care îl deserveşte. Indicaţiile lămpii taxi trebuie să aibă corespondent, vizibil pentru client, în aparatul de taxat. Destul de rar se întâlnesc mașini atât de bine „echipate”, ceea ce înseamnă că nu toate corespund preverilor Regulamentului Guvernului. Mai mult, mașinile personale care staționează prin stații cu inscripția „TAXI” sunt ilegale și periculoase chiar.

E bine să știți: Din păcate, sunt convinsă că astfel de abateri sunt destul de frecvente. Dacă, de exemplu, în România există o lege destinată taximetriei, în care sunt stabilite expres sancțiunile care urmează să le fie aplicate taximetriștilor, în Republica Moldova sunt aplicabile regulile generale cu privire la protecția consumatorului. Și dacă ați trăit pe propria piele experiența unui serviciu necalitativ din partea taximetriștilor, sunați operatorul și faceți o plângere/depuneți o reclamație.

Ulterior, adresați o plângere la Agenția pentru Protecția Consumatorului, anexând copia reclamației, dar și dovezile care pot confirma deplasarea cu acel operator de taxi (spre exemplu bonul eliberat de către taximetrist). Sunteți în drept să cereți despăgubiri companiilor de taxi, în funcție de prejudiciul sau neplăcerea pe care aceștia v-au creat-o.

ERA va implementa un proiect privind consolidarea profesiei de parajurist

Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” a fost selectată de către Fundația Soros-Moldova pentru elaborarea unei Foi de Parcurs (Roadmap) privind instituţionalizarea profesiei de parajurist, asocierea profesională a acestora şi consolidarea sistemului de finanţare.

Astfel, experții ERA vor analiza în ce măsură actualul sistem răspunde necesităților juridice ale populaţiei, în special ale celor mai vulnerabile grupuri sociale. În baza analizei, se vor elabora recomandări și soluții pentru îmbunătățirea sistemului de acordare a serviciilor juridice primare prin intermediul reţelei parajuriştilor.

De asemenea, echipa ERA va analiza şi va expune avantajele şi dezavantajele instituţionalizării profesiei de parajurist, inclusiv statutul juridic, admiterea în profesie, angajarea/contractarea serviciilor, regimul fiscal şi de asigurare socială, cumulul de profesii, incompatibilităţi, conflicte de interese. Ulterior, vor fi propuse diferite forme juridice de organizare a Asociaţiei Parajuriştilor.

În sarcina experților mai este analiza practicii internaționale în domeniul acordării serviciilor juridice prin intermediul parajuriștilor, dar și a riscurile ce pot apărea în procesul de instituționalizare.

La final, ERA va elabora o Foaie de Parcurs, care va identifica ariile majore de intervenţie şi îmbunătăţire a sistemului de acordare a serviciilor juridice primare prin intermediul reţelei parajuriştilor, va stabili paşi concreţi pentru procesul de instituţionalizare şi constituire a Asociaţiei Parajuriştilor.

Documentul de politici va fi destinat în primul rând factorilor de decizie naţionali, respectiv Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat, dar şi potenţialilor donatori naţionali sau internaţionali, interesaţi să susţină serviciile de asistenţă juridică primară din ţară.

Parajuristul este persoana care se bucură de o înaltă stimă din partea comunităţii, are studii juridice incomplete sau studii superioare complete, nu practică activitate de avocat şi care, după o instruire specială, este calificat să acorde asistenţă juridică primară membrilor comunităţii. În prezent, 32 de parajuriști comunitari activează în tot atâtea localități rurale din toată țara.

Activitățile din cadrul proiectului implementat de ERA se înscriu în Parteneriatul regional pentru abilitarea juridică a categoriilor sociale defavorizate din Moldova – Shared Framework on Legal Empowerment in Moldova, gestionat de Programul de Drept al Fundației Soros-Moldova, în parteneriat cu Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, având finanțarea Fundațiilor pentru o Societate Deschisă.

Cât costă nervii lăsați în aeroport

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” 

Pentru că suntem în perioada vacanțelor și tot mai mulți cetățeni aleg să călătorească cu avionul, e bine să fiți informați și pregătiți să vă apărați drepturile în fața companiilor aeriene. Dacă sunteți în situația în care zborul este anulat, suprarezervat sau întârziat considerabil, sunteți îndreptățit în a cere despăgubiri. Care sunt acestea și cum le puteți obține? Deși, aparent, dreptul pasagerilor pare a fi unul complicat și de neînțeles, regulile sunt foarte simple.

În Republica Moldova există o normă juridică în care sunt cuprinse regulile și drepturile pe care le aveți în calitate de pasager al transportului aerian – Hotărârea Guvernului din 08.11.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind compensarea şi asistenţa pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor. Această normă se aplică:

– pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat pe teritoriul Republicii Moldova;

– pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o ţară terţă către un aeroport situat pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția cazurilor în care aceştia au primit indemnizaţii sau compensaţii şi au beneficiat de asistenţă în ţara terţă respectivă, în cazul în care operatorul aerian al zborului respectiv este un operator aerian din Republica Moldova.

Există și un regulament al Uniunii Europene (Drepturile pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare, a declasării, a anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004) în care sunt scrise drepturile pe care le aveți în calitate de pasageri. Directiva europeană este aplicabilă dacă:

– decolaţi de pe orice aeroport situat în UE;

– aterizaţi pe teritoriul UE la bordul unei aeronave aparținând unui transportator aerian din UE sau Islanda, Norvegia ori Elveţia.

Refuzul la îmbarcare

Dacă vi se refuză îmbarcarea împotriva voinței dvs., operatorul aerian este obligat să vă acorde imediat despăgubiri și asistenţă.

Puteți fi și în situația în care vi se propune voluntar să renunțați la rezervarea pe care o aveți, desigur în schimbul unei indemnizații pe care o negociați pe loc cu operatorul aerian.

Întârzierea zborului

Dacă zborul întârzie mai mult de 5 ore aveţi dreptul la rambursarea costului biletului. Din momentul în care acceptaţi soluţia rambursării, compania aeriană este scutită de obligaţia de a vă asigura continuarea călătoriei sau de a vă oferi alt tip de asistenţă.

Compania aeriană are datoria să vă informeze asupra drepturilor de care beneficiaţi şi asupra motivelor refuzului îmbarcării, anulării zborului sau întârzierii prelungite a acestuia (în general, este vorba despre orice întârziere de peste 2 ore, cu excepţia zborurilor pe distanţe de peste 3 500 de km, caz în care se iau în considerare întârzieri de până la 4 ore).

Anularea zborului 

Dacă zborul dvs. a fost anulat, aveți următoarele drepturi:

– să fiți informaţi despre anulare;

– să vi se ofere explicaţii privind posibilităţile de transport alternative;

– să vi se ofere asistenţă de către operatorul aerian și o redirecționarea deplasării cu un zbor alternative;

– să primiți o compensaţie din partea operatorului aerian.

Totuși, NU beneficiați de aceste drepturi în următoarele situații:

– dacă sunteți informaţi despre această anulare cu cel puţin două săptămâni înainte de ora de plecare;

– dacă sunteți informaţi despre această anulare într-un termen cuprins între două săptămâni şi şapte zile înainte de ora de plecare prevăzută şi vi se oferă o redirecţionare care să vă permită să plecați cu cel mult două ore înainte de ora de plecare prevăzută şi să ajungeți la destinaţia finală în mai puţin de patru ore după ora de sosire prevăzută;

– dacă sunteți informaţi despre această anulare cu mai puţin de şapte zile înainte de ora de plecare prevăzută şi vi se oferă o redirecţionare care să vă permită să plecați cel târziu cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută şi să ajungeți la destinaţia finală în mai puţin de două ore după ora de sosire prevăzută.

Important: Operatorul aerian nu este obligat să plătească compensaţii, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepţionale, care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile. Împrejurările excepționale sunt situațiile pe care compania aeriană nu le poate controla, cum ar fi condițiile meteo, greva angajaților, împrejurări politice, etc.

Ce trebuie să știți despre compensații și despăgubiri 

Dacă nu vi se permite îmbarcarea, zborul este anulat sau ajungeţi la destinaţia finală, înscrisă pe bilet, cu o întârziere de peste 3 ore puteţi primi şi despăgubiri între 250 şi 600 de euro, în funcţie de distanţă. Așadar, pentru stabilirea distanţei se ia în considerare ultima destinaţie unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului. E bine să știți, în cazul în care operatorul aerian vă oferă un zbor alternativ, cu un orar asemănător, valoarea despăgubirii poate să scadă cu 50.

Totodată, compania aeriană are obligațiunea de a vă oferi gratuit:

–  mese şi băuturi răcoritoare, direct proporţionale cu timpul de aşteptare;

–  cazare hotelieră;

– transportul dintre aeroport şi locul cazării (hotel sau altele);

– aveți dreptul la două apeluri telefonice gratuite şi de a trimite gratuit mesaje prin telex, fax sau e-mail.

Ce faceți dacă bagajul s-a pierdut sau a fost deteriorat 

În cazurile în care bagajele pe care le-aţi predat la check-in sunt pierdute, deteriorate sau au sosit cu întârziere, aţi putea avea dreptul la o despăgubire din partea companiei aeriene, cu o valoare de până la aproximativ 1 220 euro (conform dreptului european). Pentru aceasta, trebuie să depuneţi o plângere în termen de 7 zile de la recepţionarea bagajului (sau 21 de zile, dacă bagajul întârzie). Eventualele acţiuni în justiţie trebuie înaintate în maxim 2 ani de la data primirii bagajului. Dacă transportaţi obiecte de valoare, puteţi înainta companiei aeriene o declaraţie specială contra cost, cel târziu în timpul formalităţilor de check-in. Acest fapt v-ar putea permite să obţineţi despăgubiri mai mari de 1 220 euro. Vă recomandăm, în astfel de cazuri, să încheiaţi o poliţă privată de asigurare de călătorie.

În ce situații nu aveți dreptul la despăgubiri 

Totuși, sunt situații în care dvs. nu puteți cere despăgubiri de la compania aeriană. De exemplu:

– zborul a fost anulat din motive excepţionale, de exemplu din cauza condiţiilor meteo defavorabile;

– aţi fost informat că zborul este anulat cu 2 săptămâni înainte de ziua plecării;

– vi s-a oferit un zbor alternativ pe aceeaşi rută, cu un orar de zbor asemănător.

Chiar dacă nu aveţi dreptul la despăgubiri pentru circumstanţe excepţionale, operatorul trebuie să vă propună una dintre următoarele variante:

– rambursarea costului biletului (întreg sau corespunzător segmentului de zbor pe care nu l-aţi parcurs);

– o altă modalitate de transport până la destinaţia finală, cu prima ocazie;

– reprogramarea zborului la o dată aleasă de dvs. (în funcţie de locurile disponibile);

– să vă ofere asistenţa necesară pe durata aşteptării unui alt mijloc de transport.

Astea sunt, în linii mari, „regulile aeriene” de care trebuie să țineți cont. Cereți-vă drepturile și veți face parte din pasagerii care cer despăgubiri pentru prejudiciile ce le-au fost cauzate. În prezent, aceștia constituie doar 1%.

Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” are un nou avocat

Corina Oprea este noul avocat asociat junior al casei de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”. Avocata este specializată în litigii de drept comercial.

În prezent, ea mai este vicepreședinte al ONG-ului „Tinerii Europeni Federaliști” din Moldova, expert juridic și trainer în cadrul Centrului Național al Activiștilor în domeniul Drepturilor Omului (CNADO). Timp de aproape un an și jumătate, Corina Oprea a oferit asistență juridică „Ziarului de gardă”, în special cititorilor ziarului, și a scris articole pe diferite subiecte juridice.

Avocatul asociat junior al casei de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” a obținut licența în domeniul Economie Generală și Drept și are titlul de master în Drept Economic. Doi ani la rând, în 2013 și 2014, Corina Oprea a fost desemnată cel mai bun student al Academiei de Studii Economice din Moldova. Mai mult, în 2013 a primit Bursa de merit a Guvernului Republicii Moldova pentru „Cel mai bun student al anului”, iar în 2012 a primit Bursa Moldcell.

Noul avocat asociat junior al ERA a mai făcut studii la Școala de Studii Avansate în Jurnalism și Școala Tânărului Lider Politic – ADEPT, și a fost formator la Institutul Național Democrat pentru Afaceri Internaționale (NDI Moldova).

Dreptul de şedere permanentă în Republica Moldova – cerinţe şi proceduri (II)

Autor: Natalia Roșca Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

După ce v-am prezentat cum și în ce condiții se obține dreptul de ședere permanentă pe teritoriul Republicii Moldova, continuăm să vă informăm despre perioada de examinare a cererii pentru obținerea acestui drept, care sunt costurile, dar și în ce cazuri se anulează și se revocă dreptul de ședere permanentă.

Examinare a cererii de către Biroul Migraţie şi Azil

Biroul de Migraţie şi Azil examinează cererea în termen de până la 90 de zile calendaristice din data înregistrării acesteia, la finele căruia emite o decizie privind acordarea, fie privind refuzul acordării dreptului de şedere permanentă. Decizia se consemnează în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei şi azilului.

Important! În cazul în care intenţionaţi să obţineţi dreptul de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Moldova, urmăriţi ca cererea de acordare a acestui drept să fie depusă cu cel puţin 90 de zile înainte de expirarea permisului de şedere provizorie deţinut. În caz contrar riscaţi să fiţi sancţionaţi contravenţional, cu amendă de 50 de unităţi convenţionale – adică 1000 de lei, pentru încălcarea regimului de şedere în Republica Moldova, conform art. 333 din Codul contravenţional al Republicii Moldova.

În cazul în care cererea depusă şi actele anexate nu corespund cerinţelor legale,  Biroul de Migraţie şi Azil respinge cererea. Decizia de respingere a cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, precum şi motivele care au stat la baza deciziei se comunică solicitantului în scris, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterii acesteia. Decizia de respingere a cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova poate fi contestată direct în instanţă de contencios administrativ.

Străinilor cărora li s-a respins cererea de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova li se poate acorda, la solicitarea lor, dreptul de şedere provizorie conform situaţiei de până la depunerea cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă, dacă îndeplinesc condiţiilor legale în acest sens. Cererea privind acordarea dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova poate fi depusă repetat, după înlăturarea motivelor care au condus la respingerea ei.

Costurile dreptului de ședere permanentă

Ca şi în cazul dreptului de şedere provizorie, obţinerea dreptului de şedere permanentă presupune achitarea anumitor taxe şi costuri. Taxele de stat şi cuantumurile acestora ce urmează a fi achitate în cadrul procedurii de obţinere a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova sunt stabilite de Legea taxei de stat  și sunt următoarele:

– examinarea cererii de acordare a dreptului de ședere permanentă, pentru care taxa de stat este de 200 de lei;

– eliberarea permisului de ședere provizorie sau permanentă, pentru care taxa de stat este de 50 de lei.

Suplimentar taxei de stat, solicitantul dreptului de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Moldova, va trebui să achite şi serviciile Biroului de Migraţie şi Azil pentru examinarea cererii privind acordarea dreptului de şedere permanentă. Costul acestui serviciu variază în dependenţă de termenul de examinare a cererii. Astfel, costul pentru examinarea cererii de acordare a dreptului de şedere permanentă:

– în termen de 1 lună este de 400 de lei;

– în termen de 2 luni este de 200 de lei;

– în termen de 3 luni este de 100 de lei.

Ulterior, după obţinerea dreptului de şedere provizorie, străinul va trebui să solicite permisul de şedere permanentă – actul care va confirma şi-i va asigura exercitarea efectivă a dreptului său de şedere în Republica Moldova. Pentru aceasta, deţinătorul dreptului de şedere permanentă se va adresa la Î.S. „CRIS Registru”, fie la unul din oficiile sale teritoriale, unde va trebui să achite pentru serviciile prestate, tarifele stabilite prin ordin al ministrului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Costurile acestor servicii ale Î.C. „CRIS Registru” variază, de asemenea, în dependenţă de termenul în care se solicită prestarea lor. Astfel:

– pentru confecţionarea permisului de şedere permanentă: – 30 zile calendaristice – 350 lei + 50 lei; – 15 zile calendaristice – 530 lei + 50 lei; – 5 zile lucrătoare – 880 lei + 50 lei; – 24 ore – 1050 lei + 50 lei; – 8 ore – 1230 + 50 lei;

– pentru confecționarea permisului de ședere permanentă în caz de pierdere, furt sau deteriorare: – 30 zile calendaristice – 350 lei + 50 lei; – 15 zile calendaristice – 530 lei + 50 lei; – 5 zile lucrătoare – 880 lei + 50 lei; – 24 ore – 1050 lei + 50 lei.

Pentru informaţii suplimentare cu privire la taxele şi costurile prevăzute pentru serviciile Biroului Migraţie şi Azil, puteţi accesa pagina web oficială a Biroului Migraţie şi Azil.

Anularea şi revocarea dreptului la şedere permanentă în Republica Moldova

Dreptul de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Moldova poate fi anulat sau revocat. Această competenţă îi aparţine Biroului Migraţie şi Azil, care poate anula sau revoca acest dreptul doar prin decizie motivată şi doar în anumite condiţii. Astfel, dreptul de şedere în Republica Moldova, acordat sau prelungit în condiţiile prezentei legi, poate fi anulat dacă:

– se constată ulterior că, la data acordării sau prelungirii dreptului de şedere, străinul nu îndeplinea condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru a obţine acest drept;

– se stabileşte că unele acte care au stat la baza acordării dreptului de şedere sunt falsificate.

Revocarea, adică retragerea, dreptului de şedere provizorie în Republica Moldova poate avea loc doar în unul din următoarele două cazuri:

– în urma verificărilor efectuate de structura specializată a Biroului de Migraţie şi Azil sau a sesizărilor primite de la alte autorităţi competente, potrivit legii, se constată că străinul nu mai întruneşte condiţiile de prelungire a dreptului de şedere ori nu mai respectă scopul pentru care i s-a acordat acest drept;

– se constată că străinul a încălcat reglementările vamale sau reglementările privind frontiera de stat.

Decizia privind anularea sau revocarea dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova se aduce la cunoştinţă străinului care se află pe teritoriul țării noastre, în scris, de către Biroul Migraţie şi Azil, în termen de 3 zile.

Dreptul de şedere permanentă în Republica Moldova – cerinţe şi proceduri (I)

Autor: Natalia Roșca Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Continuăm discuţiile iniţiate la început de săptămână ce au ca obiect dreptul de şedere pe teritoriul Republicii Moldova şi anume dreptul de şedere permanentă în ţara noastră.

Cine poate obţine dreptul de şedere permanentă în Moldova

Legea, şi ne referim aici la Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor, spune aşa: dreptul de şedere permanentă se acordă străinului „titular al dreptului de şedere provizorie”. Această expresie trebuie înţeleasă în sensul că la momentul acordării dreptului la şedere permanentă, străinul trebuie să deţină legal dreptul de şedere provizorie în Republica Moldova.

Cum şi în ce condiţii se obţine dreptul de şedere permanentă în Moldova

Dreptul de şedere permanentă se acordă la cerere, adică nu intervine de drept, în virtutea unor circumstanţe. Străinul care deţine dreptul de şedere provizorie în Moldova trebuie să întrunească mai multe condiţii, pentru ca să poată primi dreptul de şedere permanentă în ţara noastră. Și anume:

– să deţină dreptul de şedere provizorie legală şi continuă pe teritoriul Moldovei un anumit termen, prevăzut de lege, astfel: – în cazul străinilor căsătoriţi cu un cetăţean al Republicii Moldova – acest termen este de cel puţin 3 ani; – în cazul străinilor din alte categorii – termenul este de cel puţin 5 ani;

–  să facă dovada faptului că deţine mijloace suficiente de întreţinere. Această condiţie nu este impusă străinilor căsătoriţi cu cetăţeni ai Republicii Moldova;

– să dispună de spaţiu de locuit;

– să vorbească limba de stat la un nivel satisfăcător;

– să îndeplinească în continuare condiţiile de intrare în Republica Moldova şi anume cele indicate la art. 6 alin. (1) lit. a), c), e) şi f) din Legea privind regimul străinilor, adică: – să posede un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se prevede altfel, să prezinte documente care justifică scopul intrării; – să nu fie incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interdicţiei de intrare în Republica Moldova sau care au fost declaraţi indezirabili; – să nu prezinte pericol pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică;

– să nu fi intervenit, în perioada şederii în Republica Moldova, nici unul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c), d), e), g), h) şi i) din Legea privind regimul străinilor, mai exact: – organizaţiile internaţionale al căror membru este Republica Moldova sau autorităţile publice care desfăşoară activităţi de combatere a terorismului semnalează că aceştia finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism; – există indicii că acesta face parte din grupuri criminale organizate cu caracter transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri; – există indicii să se presupună că străinul a săvârșit sau că a participat la săvârșirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război, ori a unor crime contra umanităţii, prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; – a prezentat informaţii false la perfectarea documentelor de intrare în Republica Moldova; – a săvârșit infracţiuni în perioada unor alte şederi în Republica Moldova ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetăţean al Republicii Moldova şi are antecedente penale nestinse; – a introdus ori a încercat să introducă ilegal în Republica Moldova alţi străini, ori este implicat în traficul de fiinţe umane; – a încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau la intrarea pe teritoriul Republicii Moldova;

– să nu aibă în ultimii 3 ani antecedente penale.

În cazul străinilor căsătoriţi cu cetăţeni ai Republicii Moldova, o condiţie obligatorie este ca durata căsătoriei să fie, în mod obligatoriu, de cel puţin 3 ani. În cazul în care durata căsătoriei sale este mai mică de trei ani, străinul trebuie să deţină dreptul de şedere provizorie legală şi continuă pe teritoriul Moldovei de cel puţin 5 ani. Legea prevede că străinilor a căror şedere este în interesul Republicii Moldova li se poate aproba acordarea dreptului de şedere permanentă fără îndeplinirea condiţiilor indicate mai sus. Când vorbim despre străinul minor, în cazul în care ambii părinţi deţin deja dreptul de şedere permanentă pe teritoriul Moldovei, minorul obţine stabilirea domiciliului în ţara noastră concomitent cu părinţii săi. Străinul minor are dreptul să obţină stabilirea domiciliului în Republica Moldova şi în cazul în care numai unul dintre părinţi are drept de şedere permanentă dacă se află la întreţinerea acestuia. De asemenea, dreptul de şedere permanentă se acordă şi străinilor care, conform legislaţiei în vigoare, beneficiază de dreptul la dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin recunoaştere şi dispune de spaţiu de locuit, vorbeşte limba de stat la un nivel satisfăcător şi nu a avut în ultimii 3 ani antecedente penale.

Când încetează dreptul la şedere permanentă în Republica Moldova

Dreptul de şedere permanentă, în pofida cuvântului „permanent” în denumirea sa, poate, totuşi, să înceteze şi se întâmplă în următoarele situaţii:

–  când străinul, deţinător al dreptului de şedere permanentă, cere încetarea acestuia;

–  când străinul pleacă din Republica Moldova pentru a-şi stabili domiciliul pe teritoriul unui alt stat;

– în cazul absenţei străinului pe teritoriul Republicii Moldova în o perioadă mai mare de 12 luni consecutive;

– în cazul declarării străinului persoană indezirabilă.

În cazul în care străinul a lipsit de pe teritoriul Republicii Moldova o perioadă mai mare de 12 luni consecutive, acesta poate reveni cu o nouă cerere de acordare a dreptului de şedere permanentă în Moldova, doar după o şedere provizorie legală şi continuă de 12 luni pe acest teritoriu. Cum solicităm acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica MoldovaAşa cum spuneam mai sus, dreptul de şedere permanentă pe teritoriul Moldovei se acordă la cerere. Conform legii, cererea de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova se scrie în limba română şi se depune personal la Biroul de Migraţie şi Azil, care este autoritatea competentă pentru străini. La cererea de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, așa cum prevede legea, se anexează următoarele acte:

– certificatul de stare civilă;

– documentul valabil pentru trecerea frontierei de stat;

– actul ce confirmă deţinerea legală a spaţiului de locuit;

– actul ce confirmă mijloacele de întreţinere;

– cazierul judiciar sau un alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine;

– certificatul medical, din care să rezulte că străinul nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică;

– dovada asigurării medicale.

Atenţie! Pe pagina web oficială a Biroului Migraţie şi Azil, puteţi găsi informaţii privind actele exacte ce urmează a fi depuse pentru obţinerea dreptului de şedere permanentă în RM:

– cerere de acordare a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, de forma stabilită;

– originalul şi copia paşaportului naţional, cu menţiunile corespunzătoare aplicate de organul de control al frontierei de stat;

–  copia permisului de şedere şi a deciziei de acordare dreptului de şedere;

–  originalul şi copia certificatului de căsătorie, pentru străinul căsătorit;

–  originalul şi copia buletinului de identitate valabil al cetăţeanului Republicii Moldova;

–  copia certificatului de naştere al copilului;

–  dovada justificării şederii permanente pe teritoriul Republicii Moldova;

– dovada dreptului la dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin recunoaştere, dacă este cazul;

–  certificat ce atestă nivelul de cunoaştere a limbii de stat, eliberat de Ministerul Educaţiei;

– dovada spaţiului de locuit (declaraţia autentificată notarial a proprietarului sau, după caz, copia contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei);

–  cazier judiciar din ţara de origine legalizat/apostilat (în modul stabilit), tradus în limba de stat şi autentificat notarial sau consular;

– certificat medical care atesta grupa sanguină;

–  copia asigurării medicale;

– dovada mijloacelor de întreţinere în cuantumul corespunzător categoriei dreptului de şedere solicitat, cu excepţia străinilor căsătoriţi cu cetăţeni ai Republicii Moldova;

– o fotografie color 3×4.

Putem observa că lista actelor de pe pagina Biroului Migraţie şi Azil diferă de cea stabilită de lege. Astfel, pentru a nu întâmpina dificultăţi la depunere, dar şi pentru a face economie de timp în procesul de obţinere a dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, vă sugerăm, anterior depunerii actelor pentru obţinerea dreptului de şedere permanentă, să verificaţi informaţia, accesând pagina web a autorității sau să apelați un reprezentant competent al Biroului. Datele de contact ale Biroului Migraţie şi Azil le puteţi găsi pe pagina web.

ERA caută stagiar pentru obținerea licenței de avocat

Biroul asociat de avocați „Efrim, Roșca și Asociații” este în căutare de stagiar pentru obținerea licenței de avocat.

Experiență profesională și studii:
– studii superioare în domeniul dreptului;
– cunoașterea fluentă a limbii române, a limbii ruse și a limbii engleze;
– cunoașterea aplicațiilor MS Office la nivel avansat (Word, Excel, PowerPoint);
– experiența de lucru constituie un avantaj.

Competențe personale/profesionale:
– abilități de analiză şi argumentare juridică;
– capacitate de organizare personală şi concentrare;
– capacitate de a lucra în echipă;
– capacitate de folosire eficientă a timpului;
– flexibilitate, perseverență, creativitate, ambiție;
– inițiativă, autocontrol, autodezvoltare;
– orientarea spre rezultat.

Ofertă (bonusuri, beneficii):
– posibilitatea de formare şi dezvoltare profesională;
– oportunitatea de a fi implicat în dosare complexe şi de a acumula experiență alături de o echipă de avocați cu o considerabilă experiență şi pregătire profesională;
– mediu de lucru plăcut.

Candidații interesați să ne cunoască sunt rugați să ne transmită CV-ul şi Scrisoarea de intenție până la data de 15 iulie 2016, la adresa de e-mail: careers@era.md.

Stagiar ERA pentru perioada de vară (internship)

Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” primește stagiar pentru perioada de vară.

Cerințe:
– studii în domeniul dreptului: anul III sau anul IV de studii universitare;
– cunoașterea fluentă a limbii române, a limbii ruse și a limbii engleze;
– cunoașterea aplicațiilor MS Office la nivel avansat (Word, Excel, PowerPoint).

Competențe personale/profesionale:
– abilități de analiză şi argumentare juridică;
– capacitate de organizare personală şi concentrare;
– capacitate de a lucra în echipă;
– flexibilitate, perseverență, creativitate, ambiție;
– inițiativă, autocontrol, autodezvoltare.

Ofertă (bonusuri, beneficii):
– posibilitatea de formare şi dezvoltare profesională;
– oportunitatea de a acumula experiență alături de o echipă profesionistă.
– potențiala angajare la sfârșitul perioadei de stagiere.

Candidații interesați să ne cunoască sunt rugați să expedieze CV-ul şi Scrisoarea de intenție până la data de 15 iulie 2016, la adresa de e-mail: careers@era.md.

Cum obține un cetățean străin permis de muncă în Republica Moldova

Autor: Dina Zamfirova Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Pe teritoriul Republicii Moldova străinii îşi pot desfăşura activităţile de muncă în baza unui permis de şedere provizorie în scop de muncă. Decizia privind acordarea dreptului la muncă se emite de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).

Aceasta serveşte drept temei pentru emiterea deciziei privind acordarea dreptului de şedere provizorie în scop de muncă, în privința căreia decide Biroul Migrație și Azil de pe lângă Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.  Dreptul la muncă şi dreptul de şedere provizorie în scop de muncă se acordă următoarelor categorii de persoane:

– lucrătorilor imigranţi;

– lucrătorilor detaşaţi;

– lucrătorilor sezonieri;

– lucrătorilor frontalieri;

– altor categorii prevăzute de acordurile bilaterale în domeniu semnate de Republica Moldova cu alte state.

Cine  obţine dreptul la muncă fără avizul ANOFM

–  Străinii invitaţi la muncă de către Guvern sau de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, specialiştii sosiţi în baza acordurilor în domeniu la care Republica Moldova este parte, precum şi străinii sosiţi la muncă în cadrul proiectelor investiţionale ce prezintă interes pentru economia naţională;

–  Străinul care a înfiinţat o întreprindere/organizaţie/instituţie înregistrată în Republica Moldova sau conducătorul acesteia, precum şi asociatului sau acţionarului întreprinderii/organizaţiei/instituţiei respective li se acordă dreptul la muncă fără avizul ANOFM.

Condiţiile de acordare a dreptului de şedere provizorie lucrătorului imigrant (conducător al unităţii economice, lucrător frontalier, sezonier şi detaşat):

– conducătorul întreprinderii/organizaţiei/instituţiei sau reprezentantul împuternicit al acestuia depune la Ghişeul Unic de documentare a străinilor o cerere, conform modelului de pe site-ul Biroului Migrație și Azil ( Chișinău, bd. Ştefan cel Mare 124, et. 2, bir. 225, telefoane: 022-27-72-34 / 022-27-24-87);

–  demersul întreprinderii/organizaţiei/instituţiei, disponibil pe site-ul www.bma.gov.md;

–  originalul şi copia paşaportului naţional al străinului, cu menţiunile corespunzătoare aplicate de organul de control al frontierei de stat (ce confirmă data şi locul trecerii frontierei de stat), şi copia de pe viza de lungă şedere (pentru străinii care intră în bază de vize);

–  avizul favorabil privind invitarea în scop de muncă a lucrătorului imigrant, eliberat de ANOFM;

–  copiile documentelor de constituire a întreprinderii (extrasul recent din Registrul de Stat al persoanelor juridice, licenţa privind genul de activitate);

– copia contractului individual de muncă (cu excepţia conducătorului unităţii economice);

– actele ce confirmă activitatea întreprinderii (copia raportului financiar pentru ultima perioadă de gestiune);

– copia actului de studii sau a documentului ce confirmă calificarea specialistului invitat la muncă, tradus în limba de stat şi legalizată sau apostilată în condiţiile legislaţiei în vigoare (cu excepţia conducătorului unităţilor economice);

– dovada spaţiului de locuit (declaraţia autentificată notarial a proprietarului, copia contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei);

– cazier judiciar din ţara de origine legalizat/apostilat (în modul stabilit), tradus în limba de stat şi autentificat notarial sau consular;

–  grupa sanguină;

–  copia asigurării medicale pentru cel puţin 3 luni;

– dovada mijloacelor de întreţinere în cuantumul corespunzător categoriei dreptului de şedere solicitat (cu excepția investitorilor străini);

– 2 fotografii recente (30×40 mm) color, pe un fundal deschis şi uniform.

La depunerea actelor se prezintă două dosare identice. Nerespectarea termenului de depunere a cererii se sancţionează, conform prevederilor art. 333 din Codul contravenţional al Republicii Moldova.

Prelungirea dreptului la muncă

Permisul de şedere provizorie în scop de muncă se eliberează pentru un nou termen în baza deciziei privind prelungirea dreptului la muncă şi a deciziei privind prelungirea dreptului de şedere provizorie în scop de muncă, dacă au fost respectate condiţiile iniţiale de eliberare. Condițiile de prelungire a dreptului la muncă sunt identice cu cele pentru acordarea dreptului de şedere provizorie lucrătorului imigrant, permisul se obține la cererea angajatorului (condițiile sunt menționate mai sus). Actele se depun cu 30 de zile înainte de expirarea termenului de şedere. Investitorii străini au posibilitatea prelungirii dreptului de ședere pentru un nou termen în condițiile schemei de mai jos:

Pentru examinarea cererii privind acordarea/prelungirea dreptului la muncă, străinii vor achita taxa pentru serviciul prestat de către autoritatea competentă, plus taxa de stat în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat.

Costul și durata prestării serviciului

Prin urmare, pentru acordarea dreptului la muncă se va achita 1440 lei pentru examinarea cererii în termen de până la 30 zile și taxa de stat în mărime de 20 lei. Pentru prelungirea dreptului la muncă se va achita 740 lei și 20 lei taxa de stat. Deciziile privind acordarea dreptului la muncă şi a dreptului de şedere provizorie în scop de muncă se emit în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, pe o perioadă de până la 1 an, cu posibilitatea prelungirii pentru un nou termen. Pierderea, deteriorarea sau distrugerea permisului de şedere provizorie în scop de muncă se declară la autoritatea competentă pentru străini în termen de 3 zile de la data constatării. Desfăşurarea activităţii de muncă de către cetăţeni străini sau apatrizi, aflaţi provizoriu în Republica Moldova, fără permis de şedere în scop de muncă eliberat în modul stabilit de legislaţie se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale (de la 1000 la 2000 de lei), potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova.

Dreptul de şedere provizorie în Republica Moldova – cerinţe şi proceduri (II)

Autor: Natalia Roșca Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Prelungirea dreptului de şedere provizorie: când şi cum poate fi obţinută

La expirarea termenului pentru care a fost acordat dreptul de şedere provizorie, străinul poate solicita prelungirea dreptului la şedere provizorie în Republica Moldova. Biroul de Migraţie şi Azil poate accepta prelungirea acestui drept dacă sunt respectate cumulativ următoarele cerinţe:

– străinul întruneşte în continuare condiţiile de intrare în Republica Moldova prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b), c), e) şi f) – cele care le-am enunțat anterior;

– nu a intervenit, pe perioada şederii în Republica Moldova, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c), d), e), g), h) şi i);

– posedă document de trecere a frontierei de stat valabil în perioada pentru care solicită prelungirea dreptului de şedere în Republica Moldova;

– solicită prelungirea dreptului de şedere în acelaşi scop pentru care i s-a acordat viza şi dreptul de şedere în al cărui temei se află pe teritoriul Republicii Moldova;

– a respectat anterior scopul pentru care i s-a aprobat şederea în Republica Moldova;

– face dovada spaţiului de locuit pe toată perioada pentru care solicită prelungirea dreptului de şedere provizorie, precum şi dovada asigurării medicale, în modul stabilit.

Cererea prin care se solicită prelungirea dreptului de şedere provizorie se depune, de asemenea, la Biroul Migraţie şi Azil, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului pentru care i s-a aprobat şederea. La ea se anexează aceleaşi acte care trebuie anexate la cererea de solicitare a dreptului de şedere provizorie.

Procedura de examinare a cererii de prelungire a dreptului de şedere provizorie este aceeaşi ca şi în cazul examinării cererii de acordare a acestui drept. Trebuie să menţionăm că, în cazul examinării cererii de prelungire a dreptului de şedere provizorie, solicitantul poate fi chemat la interviu, iar neprezentarea în termen din motive imputabile acestuia poate constitui motiv de respingere a cererii.

Cât costă dreptul de şedere provizorie

Conform Legii nr. 200 privind regimul străinilor, examinarea cererii de acordare şi a celei de prelungire a dreptului de şedere provizorie se face contra unei taxe de stat stabilite prin lege, şi anume prin Legea taxei de stat nr. 1216. Taxa de stat pentru examinarea unei cereri de acordare sau de prelungire a dreptului de şedere provizorie de către Biroul de Migraţie şi Azil este de 180 de lei.

Punem în evidenţă faptul că examinarea cererii de acordare/prelungire a dreptului de şedere provizorie este un serviciu prestat contra plată. În consecinţă, suplimentar taxei de stat, străinul care solicită acordarea sau prelungirea dreptului de şedere provizorie va achita şi costul acestui serviciu, care se stabileşte de Guvern.

Actul prin care se stabilesc costurile serviciilor prestate de Biroul Migrație și Azil este Hotărârea Guvernului nr. 896 pentru aprobarea Nomenclatorului şi tarifelor la serviciile prestate contra plată, precum şi a Regulamentului cu privire la modul de formare şi utilizare a mijloacelor speciale ale subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, autorităţilor administrative şi instituţiilor din subordinea acestuia.

Conform ultimelor date, costul serviciului de examinare a cererii de acordare/prelungire a dreptului de şedere provizorie într-un termen de 30 de zile este de 90 de lei. În cazul în care se doreşte examinarea acestor cereri într-un termen de până la 10 zile – costul de examinare creşt. Astfel:

– pentru examinarea cererii de acordare a dreptului de şedere provizorie este de 169 de lei, iar

– pentru examinarea cererii de prelungire a dreptului de şedere provizorie – 179 de lei.

Acestea, însă, nu sunt ultimele cheltuieli pe care trebuie să le facă un străin în drumul său spre dreptul de şedere provizorie. După ce a obţinut o decizie pozitivă de la Biroul de Migraţie şi Azil, străinul va trebui să obţină permisul de şedere provizorie, fără de care nu va putea să confirme dreptul său legal de şedere în Republica Moldova. Pentru aceasta, se va adresa la Î.S. „CRIS „Registru”, fie la unul din oficiile sale teritoriale, unde va trebui să achite, pentru serviciile prestate, tarifele stabilite prin ordinul ministrului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. Conform ultimelor date, costurile acestor servicii ale Î.C. „CRIS „Registru” variază în funcție de termenul în care a fost solicitată prestarea serviciului.

Astfel, pentru confecţionarea permisului de şedere provizorie:

– în 30 zile calendaristice: 350 lei + 50 lei

– în 15 zile calendaristice: 530 lei + 50 lei

– în 5 zile lucrătoare: 880 lei + 50 lei

– în 24 ore: 1050 lei + 50 lei

– în 8 ore: 1230 lei + 50 lei

pentru confecționarea permisului de ședere provizorie în caz de pierdere, furt sau deteriorare:

–  în 30 zile calendaristice: 350 lei + 50 lei

–  în 15 zile calendaristice: 530 lei + 50 lei

– în 5 zile lucrătoare: 880 lei + 50 lei

– în 24 ore: 1050 lei + 50 lei

– în 8 ore: 1230lei + 50 lei

Făcând nişte calcule estimative, constatăm că acordarea dreptului de şedere provizorie va costa, minim 670 de lei.

Informaţii detaliate cu privire la procedura de acordare şi prelungire a dreptului de şedere provizorie, taxe şi tarife, precum şi modele de acte necesare pentru solicitarea dreptului de şedere provizorie pot fi obţinute, examinând pagina web oficială a Biroului Migraţie şi Azil sau, bineînțeles, studiind Legea nr. 200 privind regimul străinilor în Republica Moldova, Hotărârea Guvernului nr. 765 cu privire la aprobarea listei documentelor de călătorie acceptate pentru traversarea de către străini a frontierei de stat a Republicii Moldova și celelalte acte normative numite mai sus.

Dreptul de şedere provizorie în Republica Moldova: cerinţe şi proceduri (I)

Autor: Natalia Roșca Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Într-un timp în care circulaţia transfrontalieră a populaţiei a devenit o caracteristică a societăţii contemporane, este absolut necesar să cunoaştem că aflarea legală pe teritoriul unui stat străin înseamnă respectarea anumitor condiţii, impuse prin lege de acel stat. Acest fapt este valabil şi pentru Republica Moldova. Astfel, chiar dacă fenomenul emigrării este într-o continuă creştere în ţara noastră, se atestă, totuşi, şi manifestări ale fenomenului „antonim” acestuia – imigrarea.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în 2014, în Republica Moldova au fost înregistraţi 4 187 de imigranţi, iar în 2015 au fost emise 4 235 de decizii de acordarea a dreptului de şedere pe teritoriul ţării noastre.

Fiecare străin, care intră pe teritoriul statului nostru şi alege să rămână aici pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, urmează să o facă conform regulilor stabilite de legea naţională. Străinii care se află pe teritoriul Republicii Moldova pot solicita acordarea dreptului de şedere provizorie, iar cei care deţin dreptul de şedere provizorie pot solicita dreptul de şedere permanentă pe acest teritoriu.

Şi într-un caz, şi în celălalt, satisfacerea cererii de acordare a dreptului la şedere fie provizorie, fie permanentă se materializează prin acordarea unui permis de şedere – permis de şedere provizorie sau, respectiv permis de şedere permanentă, care confirmă oficial deţinere dreptului respectiv. Prezentul articol îl vom dedica dreptului de şedere provizorie.

Autoritatea permanentă pentru străini

Autoritatea competentă cu examinarea cererilor de acordare a dreptului de şedere este Biroul de Migraţie şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne – autoritate permanentă pentru străini, care are atribuţii cu privire la regimul acestora în Republica Moldova, precum şi cu privire la gestionarea evidenţei străinilor cărora li s-a acordat drept de şedere în ţara noastră.

Când se acordă dreptul de şedere provizorie

Dreptul de şedere provizorie se acordă doar în atunci când este solicitat pentru scopurile expres prevăzute de lege şi pentru categoriile exact indicate de aceasta. Prin urmare, drept de şedere provizorie se acordă: pentru imigrare la muncă; pentru studii; pentru reîntregirea familiei; pentru activităţi umanitare, de voluntariat sau religioase; pentru tratament medical de lungă durată, balneo-sanatorial şi de recuperare; pentru protecţia victimelor traficului de fiinţe umane; pentru alte scopuri, în care activitatea străinului nu contravine legislaţiei Republicii Moldova sau prezenţa lui pe teritoriul țării este necesară în interes public sau de securitate naţională; pentru investitorii străini.

Cum obţinem dreptului la şedere provizorie

Dreptul la şedere provizorie se solicită printr-o cerere pe care străinul trebuie să o depună la Biroul de Migraţie şi Azil, în termen de cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului pentru care i s-a acordat dreptul de aflare în Republica Moldova. La cerere urmează să se anexeze:

– documentul (în original şi în copie) în al cărui temei s-a permis trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;

– dovada spaţiului de locuit;

– dovada asigurării medicale;

– dovada mijloacelor de întreţinere;

– cazierul judiciar din ţara de origine a solicitantului,

– actele de stare civilă în original şi în copii.

Atenţionăm că, în cazul cererilor de acordare (valabil şi pentru cererile de prelungire) a dreptului de şedere provizorie pentru anumite scopuri – legea poate prevederea cerinţe şi proceduri specifice, ce urmează a fi respectate de către străinul solicitant al dreptului de şedere provizorie. Biroul de Migraţie şi Azil are obligaţia de a examina cererea privind acordarea dreptului de şedere provizorie într-un termen maxim de 30 de zile calendaristice de la data depunerii. După examinare, autoritatea urmează să emită o decizie prin care fie acordă dreptul de şedere provizorie, fie refuză acordarea acestui drept. În cazul în care termenul de aflare pe teritoriul Republicii Moldova expiră până la emiterea deciziei cu privire la cererea depusă, Biroul de Migraţie şi Azil trebuie să elibereze certificat ce confirmă statutul solicitantului (certificat de confirmare).

Când ne poate fi refuzată acordarea dreptului de şedere provizorie

Acordarea dreptului de şedere provizorie poate să fie refuzată în cazul în care:

– străinul nu întruneşte condiţiile de intrare în Republica Moldova prevăzute la art. 6 alin. (1) literele a), b), c), e) şi f) din Legea nr. 200 privind regimul străinilor, adică, atunci când acesta:

– nu posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se prevede altfel;

– nu posedă viză acordată în condiţiile prezentei legi sau, după caz, permis de şedere valabil, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu s-a stabilit altfel;

– nu prezintă documente care să justifice scopul intrării şi nu face dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcere în ţara de origine sau pentru tranzit către un alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;

– este inclus în categoria străinilor împotriva cărora a fost instituită măsura interdicţiei de intrare în Republica Moldova sau a fost declarat indezirabil;

– prezintă pericol pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică;

– există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova, prevăzute, de asemenea de Legea privind regimul străinilor, la art. 8 alin. (1) literele b), c), d), e), g), h) şi i) şi anume, atunci când:

– organizaţiile internaţionale al căror membru este Republica Moldova sau autorităţile publice care desfăşoară activităţi de combatere a terorismului semnalează că solicitantul finanţează, pregăteşte, sprijină în orice mod sau comite acte de terorism;

– există indicii că solicitantul face parte din grupuri criminale organizate cu caracter transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;

– există indicii să se presupună că solicitantul a săvârșit sau că a participat la săvârșirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război, ori a unor crime contra umanităţii, prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

– solicitantul a prezentat informaţii false la perfectarea documentelor de intrare în Republica Moldova;

– a săvârșit infracţiuni în perioada unor alte şederi în Republica Moldova ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetăţean al Republicii Moldova şi au antecedente penale nestinse;

– a introdus ori a încercat să introducă ilegal în Republica Moldova alţi străini, ori este implicat în traficul de fiinţe umane;

– a încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau la intrarea pe teritoriul Republicii Moldova.

Decizia Biroului de Migraţie şi Azil privind refuzul acordării dreptului de şedere provizorie se comunică solicitantului în formă scrisă în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a fost emisă şi poate fi contestată în instanţă de contencios administrativ.

Termenul pentru care poate fi acordat dreptul la şedere provizorie

În funcţie de motivul solicitării, dreptul de şedere provizorie poate fi acordat pentru o perioadă de până la 5 ani, iar în anumite cazuri prevăzute de lege – şi pentru o altă perioadă.

Care este procedura de înregistrare a mărcii

Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” 

Domeniul mărcii este reglementat în Republica Moldova prin Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecția mărcilor, care definește procesul înregistrării, protecția juridică și utilizarea mărcilor. Marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație, având drept scop deosebirea produselor și/sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane.

Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice și/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată. Drepturile asupra mărcii sunt dobândite și protejate prin: înregistrarea în condițiile legii, înregistrarea internațională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor din 27 iunie 1989, denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament, precum și prin recunoașterea mărcii ca fiind notorie.

Autoritatea care acordă protecție mărcilor este Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). AGEPI recepționează și examinează cererile pentru acordarea protecției, acordă și eliberează, în numele statului, titluri de protecție – certificatul de înregistrare a mărcii. Acesta se înregistrează în Registrul național ale titlurilor de protecție acordate pentru mărci.

Pentru a demara înregistrarea unei mărci este necesar să consultați, în paralel cu actul normativ, și Regulamentul privind procedura de depunere, examinare și înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern, care definește clar pașii ce trebuie făcuți. În acest sens, este bine de cunoscut și despre taxele de înregistrare și eliberare a mărcii, or serviciul cu privire la procedura  de înregistrare, durata și costuri poate fi accesat pe adresa agepi.gov.md.

Pașii de urmat la înregistrarea unei mărci și conținutul cererii de depunere

Orice persoană fizică sau juridică poate depune cererea de înregistrare la AGEPI. Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislației civile.

Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba de stat, care poate fi găsit pe site-ul: agepi.gov.md. Aceasta trebuie să conțină:

– indicații care să permită stabilirea solicitantului (persoana fizică/juridică sau solicitanți multipli) cu indicarea identității acestuia (numele/denumirea/adresa/telefon/fax/e-mailul solicitantului);
– mențiunea referitor la tipul mărcii (verbale, combinate, tridimensionale etc);
– indicații care să permită AGEPI să ia legătura cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul autorizat al acestuia;
– o reproducere, suficient de clară, pentru semnele susceptibile de reprezentare grafică (art. 5 lit. a) din Lege), a căror înregistrare se solicită, şi/sau o descriere detaliată, pentru semnele sonore, olfactive, tactile (art. 5 lit. b) din Lege), ce nu pot fi prezentate grafic, însoțită de mostre sau de o imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc, care să permită reproducerea mărcii);
– mențiuni clare în cazul în care solicitantul revendică mai multe culori ca element distinctiv al mărcii;
– lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii (grupate conform Clasificării de la Nisa);
– dovada achitării taxei de depunere a cererii în cuantumul stabilit.

După caz, cererea va conține:

– o transliterare a mărcii sau a unor părți ale acesteia;

– o traducere a mărcii sau a unor părți ale acesteia.

Atenție! Cererea se prezintă în 2 exemplare și urmează a fi însoțită de următoarele anexe:

– 5 reproduceri ale mărcii în alb/negru sau color, după caz, în mărime de 8X8 cm;

– dovada achitării taxei de stat;

– procura semnată de solicitant, dacă cererea se depune prin intermediul reprezentantului.

Rețineți! Concomitent cu depunerea cererii de înregistrare, persoanele fizice și cele  juridice, care întrunesc criteriile stabilite în art. 2 alin. (2)–(4) din Legea nr. 206-XVI din 7 iulie 2006  privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, pot solicita înlesniri, beneficiind de o reducere de 50% din cuantumul taxelor prevăzute de lege.

Cât timp durează examinarea cererii și înregistrarea mărcii 

AGEPI examinează cererea de înregistrare în termen de o lună de la data depunerii, ulterior se atribuie data de depozit, în cazul care cererea de înregistrare corespunde cerințelor prevăzute de lege și Regulament. În cazul în care se constată unele iregularități, autoritatea notifică solicitantului despre remedierea acestora în termen de 2 luni. În maxim trei luni cererea de înregistrare urmează a fi publicată.

Ulterior, în termen de trei luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup de fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI observații motivate/opoziții privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii.

În termen de trei luni de la data expirării perioadei de prezentare a observațiilor terților şi a opozițiilor, AGEPI efectuează examinarea de fond a cererii în vederea respectării condițiilor de protecție a mărcii, sub rezerva achitării taxelor stabilite. În funcție de rezultatele examinării în fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii și o notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.

În cazul admiterii înregistrării mărcii, aceasta se va publica în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI) – Secțiunea Mărci, în format electronic, și se va înscrie în Registrul Mărcilor, urmând să se elibereze certificatul de înregistrare cu condiția achitării taxei prevăzute de lege. În concluzie putem spune că protejarea mărcii este o necesitate, iar dreptul asupra acesteia poate fi dobândit doar prin înregistrarea în condițiile legii. Or, altfel spus, neînregistrarea mărcii presupune posibilitatea persoanelor terțe de a utiliza și de a deține drepturi exclusive asupra acesteia.

Ce trebuie să cunoașteți despre moștenire (II)

Autor: Dina Zamfirova Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei

Deoarece moştenirea se deschide după deces, data deschiderii succesiunii este cea a decesului celui care a lasăt moştenirea. Dovada decesului se face cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească rămasă definitivă. În cazul în care cei din primele clase nu acceptă moștenirea, moștenitorii din clasele posterioare trebuie să accepte moștenirea în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungește cu 3 luni.

Vă atenționăm că, pentru deschiderea procedurii succesorale urmează să vă adresați oricărui notar din localitatea în care decedatul a avut ultimul domiciliu, conform datelor oficiale deținute de Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (CRIS REGISTRU).

Dacă domiciliul defunctului nu poate fi stabilit, atunci locul deschiderii succesiunii va fi considerat locul aflării bunurilor succesorale, iar dacă bunurile se află în diferite locuri, cel al deschiderii succesiunii va fi considerat locul unde se află partea cea mai valoroasă a bunurilor imobile.

Dacă nu există bunuri imobile, se consideră locul unde se află partea principală ca valoare a bunurilor mobile (art.1443 Cod civil). Dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta. Moştenitorul care a acceptat moştenirea este considerat că a acceptat-o pentru totdeauna.

Ce faceți dacă ați pierdut termenul de acceptare a succesiunii

Deseori, din anumite motive se poate omite termenului de 6 luni prevăzut de lege, pentru acceptarea succesiunii și vă pomeniți în situația altor formalități pentru prelungirea acestuia. Moștenitorul care a omis termenul de acceptare a moștenirii nu poate fi repus în termen, însă acest termen poate fi prelungit cu cel mult 6 luni de către instanţa de judecată, cu acordul celorlalţi moștenitori care au acceptat moștenirea în termen. Pentru aceasta, moștenitorul se va adresa în instanţa de judecată care va considera drept temeinice de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii următoarele circumstanțe:

– starea de invaliditate a succesorului;

– îngrijirea unui membru bolnav al familiei;

– aflarea în străinătate sau în rândul forţelor armate;

– tăinuirea faptului deschiderii succesiunii de către ceilalţi moştenitori și altele pe care le va considera instanța drept motivate.

Nu constituie motive temeinice de admitere a acţiunii:

– necunoaşterea dispoziţiilor legale referitoare la moștenire;

– lipsa de timp pentru depunerea cererii;

– necunoaşterea componenţei patrimoniului succesoral şi alte motive similare.

În cazul în care instanța va decide prelungirea termenului, vă puteți adresa la biroul notarial pentru a accepta moştenirea şi a primi certificatul de moştenitor legal sau testamentar. Care sunt actele cu care vă prezentați la notar pentru a primi certificatul de moștenitor:

– certificatul de deces a celui ce a lăsat moștenirea, eliberat de către Oficiul Stării Civile;

– actele care confirmă dreptul de proprietate asupra bunului imobil ;

– extrasul din Registrul Bunurilor Imobile deţinut de către OCT în a cărui rază se află bunul imobil și actul cu privire la valoarea estimativă a bunului imobil;

– certificatul de la Inspectoratul Fiscal prin care se confirmă lipsa restanţelor la bugetul de Stat;

– actele de identitate şi certificatul de naştere care confirmă relaţiile de rudenie;

– certificatul de căsătorie şi buletinul de identitate al soţului/soţiei;

– dovada de la CRIS REGISTRU cu privire la ultimul domiciliu al defunctului;

– alte documente, după caz pe care vi le indică notarul.

Procedura succesorală se încheie cu emiterea de către notar a Certificatului de moştenitor. Certificatul de moștenitor reprezintă, în același timp, o sinteză a activității succesorale notariale. Acesta poate fi eliberat și până la expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea moștenirii, dacă notarul dispune de probe suficiente că, în afară de persoanele care solicită eliberarea certificatului de moştenitor, nu există alţi moştenitori.

Ce trebuie să cunoașteți despre moștenire (I)

Autor: Dina Zamfirova Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova, în cazul decesului unei persoane, bunurile acesteia se preiau de către moştenitori prin intermediul unei proceduri succesorale care se finalizează cu emiterea, de către notar, a unui certificat de moștenitor. Moştenirea poate fi de două feluri: testamentară şi legală.

Moştenirea testamentară are loc conform testamentului, în care se exprimă ultima voință în privința sorții bunurilor a celui ce lasă moştenirea. Testamentul este un act juridic solemn, personal și nu poate fi întocmit prin reprezentare sau de către terţ.

Testamentul,  poate fi întocmit în una dintre următoarele forme:

– testamentul autentic – testamentul care a fost autentificat de către un notar public, de secretarii consiliilor locale de nivelul întâi, precum și de consulii misiunilor diplomatice pentru cetățenii moldoveni aflați peste hotare;

– testamentul olograf – testamentul scris, datat şi semnat de mâna testatorului;

– testamentul mistic sau secret – testamentul care este scris în întregime, datat și semnat de testator, sigilat și apoi prezentat notarului, care aplică girul de autentificare pe plic și îl semnează împreună cu testatorul.

Dacă circumstanțele permit, vă recomandăm să optați pentru forma autentică a testamentului, justificată prin forţa probantă, întrucât notarul îl înregistrează în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi a testamentelor, precum și în Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale, care reprezintă un sistem unic de evidenţă a testamentelor autentificate notarial pentru asigurarea intereselor patrimoniale ale moştenitorilor testamentari.

Totodată, notarul păstrează un exemplar al testamentului autentificat în arhivă. În caz de pierdere sau distrugere a testamentului, se va putea solicita duplicatul acestuia din arhiva deținută de notar. Trebuie să știți că moştenitorului indicat în testament sau reprezentantului său legal i se va elibera duplicatul testamentului numai după decesul testatorului. Pentru întocmirea testamentului autentic, aveți nevoie de actul dvs. de identitate, fără alte acte de proprietate. Sunt suficiente copiile buletinelor sau certificatelor de naștere a potențialilor moștenitori.

În acest context, prezintă relevanță verificarea datelor din actele de stare civilă din prisma corespunderii cu datele din buletinele de identitate ale părinților cu cele indicate în certificatele de naștere ale copiilor. Dacă ați constatat neconcordanțe, solicitați Serviciului Stare Civilă introducerea rectificărilor de rigoare.

Moștenirea legală. Dacă cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat niciun testament, or testamentul a fost declarat nul, succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul sau succesorul testamentar este nedemn, atunci patrimoniul defunctului trece către persoanele menţionate în lege (art.1500 din Codul civil). Acest tip de succesiune reprezintă moștenirea legală.

Când, unde și cum se deschide  moștenirea? Indiferent de faptul dacă sunteți succesor legal sau testamentar, succesiunea trebuie să urmeze procedura acceptării. Calitate de moştenitor se dobândește prin acceptarea moştenirii (art. 1516 din Codul civil). Așadar, acceptarea moştenirii se face în mod expres (prin depunerea unei declarații la notar) sau tacit (când ați intrat în posesia patrimoniului succesoral, folosiți și întrețineți bunurile sau întreprindeți alte acte ce demonstrează intenţia de a accepta moştenirea și puteți proba acest fapt).

ERA își extinde echipa și recrutează un asociat junior

Biroul asociat de avocați „Efrim, Roșca și Asociații” caută un asociat junior.

Experiență profesională și studii:
– studii superioare în domeniul dreptului;
– deținerea licenței de avocat;
– experiența de lucru de cel puțin 3 ani în domeniul avocaturii și/sau consultanței juridice;
– experiența în companii/proiecte internaționale constituie un avantaj;
– cunoașterea fluentă a limbii române, a limbii ruse și a limbii engleze;
– cunoașterea aplicațiilor MS Office la nivel avansat (Word, Excel, PowerPoint).

Competențe Personale/Profesionale:
– abilități de analiză şi argumentare juridică;
– capacitate de organizare personală şi concentrare;
– capacitatea de a lucra sub presiune;
– capacitate de a lucra în echipă;
– capacitate de folosire eficientă a timpului;
– flexibilitate, perseverență, creativitate, ambiție;
– inițiativă, autocontrol, autodezvoltare;
– orientarea spre rezultat.

Ofertă (bonusuri, beneficii):
– posibilitatea de formare şi dezvoltare profesională;
– oportunitatea de a fi implicat în dosare complexe şi de a acumula experiență alături de o echipă de avocați cu o considerabilă experiență şi pregătire profesională;
– pachet salarial competitiv, negociabil în funcție de performanțele dovedite;
– mediu de lucru plăcut, într-o echipă tânără.

Candidații interesați să ne cunoască sunt rugați să expedieze CV-ul şi Scrisoarea de intenție până la data de 15 iunie 2016, la adresa de e-mail: info@era.md.

Avantajele instituției medierii și domeniile de aplicare

Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Chiar dacă instituția medierii devine din ce în ce mai cunoscută, o parte însemnată dintre justițiabili, care au auzit de mediere, nu cunosc care sunt avantajele acesteia. Din această perspectivă, vă vom prezenta importanța și avantajele alegerii medierii pentru soluționarea conflictelor apărute. Astfel, părțile vor înțelege care este calea corectă ce urmează a fi utilizată în soluționarea conflictului apărut.

Medierea are următoarele avantaje:

– preponderent, în cadrul procesului de mediere ambele părți sunt în câștig;

– procesul de mediere este flexibil și nu este public;

– informațiile aflate în procesul medierii sunt confidențiale;

– termenul de desfășurare a procesului de mediere este de cel mult 3 luni;

– părțile decid asupra regulilor și procesului de desfășurare a medierii;

– părțile, după caz sau la dorință, pot fi asistate de avocați, traducători și/sau interpreți, precum și de specialiști în domeniul respectiv;

– părțile de comun acord decid asupra soluționării conflictului;

– părțile care recurg la mediere sunt scutite de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau învestirea cu formulă executorie a tranzacției în condițiile art. 33 a Legii nr. 137 cu privire la mediere;

– în cazul în care, până la depunerea cererii de chemare în judecată, părțile au participat la procesul de mediere, dar procesul de mediere a încetat fără încheierea tranzacției, atunci, la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat se reduce cu 25%;

– după depunerea cererii de chemare în judecată, părțile beneficiază de următoarele facilități:

a) eșalonarea achitării taxei de stat;

b) în cazul finalizării procesului de mediere prin tranzacția asupra tuturor pretențiilor, taxa de stat se restituie în proporție de: 100% – pentru împăcarea în instanța de fond; 75% – pentru împăcarea în instanța de apel; 50% – pentru împăcarea în instanța de recurs; c) în cazul finalizării procesului de mediere cu împăcarea parțială a părților asupra pretențiilor patrimoniale, taxa de stat se reduce și se restituie proporțional valorii pretenției soluționate prin împăcare.

Totodată, de accentuat este și faptul că, potrivit dispozițiilor din Legea cu privire la mediere, procesul de mediere intervine în următoarele domenii:

– în litigiile civile – în orice litigiu de natură comercială; în litigiile de familie: neînțelegerile dintre soți privind continuarea căsătoriei, exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, întreținerea copiilor și a altor membri ai familiei inapți de muncă, precum și orice alte neînțelegeri ce apar în raporturile familiale;

– în litigiile privind protecția consumatorilor: existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, nerespectarea clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, existența unor clauze abuzive cuprinse în contractul încheiat între consumator și agentul economic ori încălcarea altor drepturi stabilite de legislația privind protecția consumatorilor;

– în litigiile de muncă: încasarea plății despăgubirilor, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către una dintre părțile contractului individual de muncă, a contractului individual de muncă privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea, încetarea și nulitatea acestuia, a conflictele colective de muncă, în cazul în care părțile conflictului nu au ajuns la o înțelegere sau nu sânt de acord cu decizia comisiei de conciliere;

– în litigiile ce izvorâte din raporturile de contencios administrativ: în măsura în care nu contravin legislației care reglementează negocierea tranzacțiilor cu participarea persoanelor juridice de drept public și condițiile de încheiere a acestor tranzacții;

– în materie penală sau contravențională reglementate de Codul penal, Codul de procedură penală și Codul contravențional.

Cunoscând toate avantajele instituției medierii și domeniile de intervenție a acesteia, rămâne la discreția dvs. să alegeți calea cea mai corectă de soluționare a conflictului apărut.

Cât de simplu puteți obține o apostilă și care sunt etapele procesării ei

Autor: Dina Zamfirova Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Deseori, când se cere aplicarea apostilei pe un act oficial întocmit pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a fi recunoscut și pentru a produce efecte juridice pe teritoriul unui stat-parte la Convenţia de la Haga, cetățenii apelează la serviciile intermediarilor, crezând că este o procedură complicată și de durată.

Trebuie să vă informăm că procedura de obținere a apostilei a fost simplificată esențial. Cadrul normativ aferent aplicării apostilei (Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, inclusiv Regulamentul privind aplicarea apostilei), dar și informaţia actualizată privind procedura apostilării actelor, pot fi consultate pe pagina web a Ministerului Justiției și pe apostila.gov.md.

Ce trebuie să cunoașteți despre apostilarea unui act?

Depunerea cererii are loc în incinta Ministerului Justiţiei (str. 31 August 1989, nr. 82, mun. Chişinău). Începând cu 15 decembrie 2014, serviciul privind aplicarea apostilei pe actele de stare civilă şi pe traducerile legalizate notarial ale acestora este disponibil şi la aparatul central al Serviciului Stare Civilă, dar şi la următoarele subdiviziuni teritoriale: Oficiul Stare Civilă Bălţi, Oficiul Stare Civilă Cahul, Oficiul Stare Civilă Comrat. Cererea privind aplicarea apostilei poate fi depusă de orice deținător al actului, nu doar de titularul actului, care adesea se află în afara Republicii Moldova și nu are posibilitatea să meargă la oficiile diplomatice și consulare pentru solicitarea acesteia sau nu dispune de semnătură digitală ca să o facă electronic. Cererea model de solicitare a apostilei poate fi găsită în Regulamentul privind aplicarea apostilei (Anexa nr. 1).

Programul, termenele de procesare a apostilei și tarifele stabilite sunt afișate pe site-ul Ministerului Justiției.

Consultați lista Statelor părți la Convenția de la Haga ca să vă convingeți că actul în cauză se supune anume procedurii de apostilare și nu altei proceduri legale, după caz. Actele destinate prezentării pe teritoriul statului care nu este parte la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine (Iordania, Canada, Kuweit, Liban, Libia, Emiratele Arabe Unite, Siria etc.) sau pe teritoriul statului, parte la Convenţie, care a formulat obiecţii împotriva aderării Republicii Moldova la aceasta (Germania), vor urma procedura obişnuită de supralegalizare.

Cozile de așteptare au fost eliminate, a fost introdus rândul electronic. Urmează doar să luați un tichet cu numărul de așteptare și să urmăriți rândul pe ecran.

Solicitantul care deţine semnătura digitală poate depune cererea şi în format electronic, pe portalul apostila.gov.md. Tot acolo, puteți consulta Ghidul de utilizare online a apostilei.

La depunerea cererii pentru aplicarea apostilei, solicitantul va prezenta buletinul său de identitate în original. În cazul depunerii cererii în format electronic, copia scanată a buletinului de identitate a solicitantului se anexează la cerere.

Apostila se aplică pe actul original (excepţie: copia buletinului de identitate, paşaportului şi a permisului de conducere).

Procesarea cererii are loc după confirmarea achitării serviciului.

Actele prezentate pentru apostilare se eliberează solicitantului de către autoritatea responsabilă, cu apostila aplicată în termenul solicitat, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 241 din 6 martie 2006, care începe să curgă din momentul confirmării plăţii.

Deja este posibilă achitarea online pentru serviciul apostilă cu orice instrument de plată pe care îl alegeți – card bancar, internet banking sau numerar, oricând și oriunde, prin intemediul Platformei guvernamentale de plăți electronice Mpay. Serviciul Mpay este accesibil în mai multe instituţii bancare din ţară, precum și în rețelele de terminale de plată, lista partenerilor din sectorul public și privat, unde poate fi solicitat, o găsiți pe site-ul www.e-gov.md.

Nu mai este nevoie de nicio ștampilă sau semnătură olografă, e-apostila se eliberează prin intermediul portalului apostila.gov.md prin descărcarea ei. Astfel, se va deschide fereastra în care urmează să introduceți numărul apostilei și codul de securitate pe care le-ați primit de la Ministerul Justiției la momentul depunerii cererii, ceea ce presupune ca ai nevoie doar de conexiune la internet și codul de securitate pentru a putea vizualiza apostila. Actul este valabil la o simplă printare de la calculator.

Vă atragem atenția asupra faptului că Ministerul Justiţiei este responsabil pentru aplicarea apostilei pe documentele de stare civilă eliberate după 24 februarie 1998. Originalele documentelor oficiale emise de organele abilitate ale fostei URSS nu vor fi supuse apostilării pe teritoriul Republicii Moldova. Mai întâi aceste acte se certifică în modul corespunzător pe teritoriul Republicii Moldova de către organele abilitate, apoi se va aplica apostila. Apostila nu se aplică pe:

– documentele întocmite de agenţii diplomatici sau consulari ai Republicii Moldova;

– documentele administrative care au legătură directă cu o operaţiune comercială sau vamală.

Trebuie să știți că actele care necesită traducere în limba ţării de destinaţie, urmează această procedură: se apostilează originalul actului și ulterior, după aplicarea apostilei pe original, se traduc de către un traducător în limba țării de destinație, inclusiv apostila, după care semnătura traducătorului se legalizează de către un notar. La final, pe traducerea legalizată se aplică apostila. În această ordine de idei, nu vă duceți în eroare la estimarea eventualelor costuri pentru procesarea apostilei, pentru că veți obține 3 apostile, nu doar una, și veți achita corespunzător (o apostilă pe originalul actului, a doua pe copia legalizată notarial a actului apostilat și a treia pe traducerea legalizată).

Când o faptă se consideră discriminatorie și ce trebuie să întreprindeți dacă sunteți victimă a acestui fenomen

Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Fenomenul discriminării, cu regret, face parte din viața de zi cu zi, iar acest lucru i se poate întâmpla fiecăruia dintre noi. Pentru a nu admite acest fapt este bine de știu că toți sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

Actul normativ care reglementează fenomenul combaterii și prevenirii discriminării este Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalității, care are drept scop prevenirea și combaterea discriminării, precum și asigurarea egalității tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova, fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă, religie, dizabilitate sau orice alt criteriu similar.

Literalmente, prin discriminare se subînțelege orice deosebire, excludere, restricție ori preferință în drepturi și libertăți a persoanei sau a unui grup de persoane, precum și susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criterii reale sau presupuse. Or, din categoria criteriilor de discriminare se disting:

– rasă,

– culoare,

– naționalitate,

– origine etnică,

– limbă,

– religie sau convingeri,

– sexul,

– vârstă,

– dizabilitate,

– opinie,

– apartenență politică,

– alt criteriu similar.

De reținut, acțiunile reiterate supra duc în mod incontestabil la un eventual caz de discriminare, care, în consecință, sunt pasibile de răspundere disciplinară, civilă, contravențională și penală, conform legislației în vigoare. Orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea unei politici sau efectuarea unor acțiuni sau inacțiuni care încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor trebuie să fie înlăturată de autoritățile publice competente și sancționată conform legislației. Prin urmare, în cazul în care considerați că ați devenit victimă a discriminării sunteți în drept să sesizați:

– Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării;

– autoritățile publice;

– instanța judecătorească.

Relevant este de notat că orice plângere depusă la unul din subiecții sesizării trebuie să includă:

– numele și adresa persoanei care o depune;

– o descriere a încălcării dreptului persoanei,

– momentul în care a avut loc această încălcare,

– faptele și eventualele dovezi care susțin plângerea.

Plângerea poate fi depusă în termen de 1 an de zile de la data săvârșirii faptei sau de la data la care se putea lua cunoștință de săvârșirea ei, acesta fiind un termen prescriptibil, care presupune existența unui termen fix, prevăzut expres de legea civilă, în interior căruia persoana își poate exercita dreptul la acțiune.

Atenționăm că, legiuitorul prin prisma Legii cu privire la asigurarea egalității nu impune persoanei, care se consideră victima discriminării, sarcina de a utiliza calea prealabilă, or depunerea plângerii pe adresa Consiliului nu constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în instanța de judecată. Astfel, dacă ați decis să depuneți plângerea direct în instanța de judecată, judecătorul este obligat să o examineze fără a solicita respectarea procedurii prealabile.

Totodată, persoanele care înaintează o acțiune în instanța de judecată privind fapte de discriminare se scutesc de plata taxei de stat. Cu titlul de recomandare: faptele de discriminare sunt pasibile de răspundere. Așa că, țineți cont de drepturile Dvs. de protecție, atunci când vă considerați victimă a discriminării.

Ce trebuie să știți dacă vecinii sunt insuportabil de gălăgioși

Autor: Olga Burea, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” 

Tulburarea liniştii constituie contravenție ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică, normă care este reglementată de prevederile art. 357 din Codul contravențional al Republicii Moldova și se sancționează cu amendă de la 15 la 30 unități convenționale (1 u.c. = 20 lei), aplicată persoanei fizice, sau cu amendă de la 100 la 150 u.c., aplicată persoanei juridice.

Referindu-ne la articolul menționat, tulburarea liniștii în timpul nopții, de la ora 22.00 până la ora 07.00, este interzisă. Acțiunile care produc zgomote, cum ar fi cântarea cu voce ridicată, semnalizarea acustică, folosirea cu intensitate auditivă a aparatajului audiovizual în locuinţe sau în locuri publice, sunt acțiuni care duc la tulburarea liniștii noastre.

Deci, dacă în intervalul cuprins între orele 22.00 și 07.00 sunteți deranjați de zgomote, sunteți în drept să apelați la serviciul 902 (poliție) și să comunicați despre situația dată. La fața locului se va prezenta un inspector de sector, care este obligat să cerceteze cazul. În baza probelor acumulate, va decide dacă întocmește sau nu un proces-verbal cu privire la contravenție.

Atenție însă că, de la ora 07.00 până la ora 22.00, trebuie să vă resemnați cu gălăgia creată de către vecini, inclusiv cu zgomotul lucrărilor de reparație. Cu titlu de recomandare, în cazul în care există posibilitatea reală de soluționare a situațiilor date pe cale amiabilă, uzați de acest drept. Or, relațiile dintre vecini se bazează, în primul rând, pe respect reciproc.

Cum să vă asigurați că veți fi protejați juridic dacă oferiți un împrumut

Autor: Dina Zamfirova Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” 

 Dacă nu-i împrumuți bani, poți pierde doar prietenul. Dacă îi împrumuți, poți pierde și banii, și prietenul, spune un proverb. Majoritatea oamenilor s-au pomenit în situația în care li s-a cerut un împrumut bănesc, dar puțini au știut cum să procedeze, astfel încât să fie protejați juridic și să-și compenseze, ulterior, valoarea împrumutului. Înainte de a împrumuta bani, încercați să identificați o sursă clară de restituire a banilor, mai ales daca vi se promite ca îi veți primi înapoi înainte de următorul salariu.

Contractul de împrumut își găsește temeiul legal în Codul Civil. Definiția contractului, așa cum apare ea în Cod, spune: „prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date”.

Cum se face dovada acestui contract? 

Codul Civil nu stipulează expres că împrumutul banilor trebuie făcut în formă scrisă, însă este bine să știți că, în cazul apariției unui litigiu, nerespectarea formei scrise pentru împrumut, lipseşte părţile de dreptul de a solicita proba cu martori pentru confirmarea valabilităţii contractului. De aceea, atunci când oferiți un împrumut a cărui valoare depășește 1000 de lei, recomandăm forma scrisă – fie forma autentică (deși nu este obligatorie), fie act sub semnătură privată.

Faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi demonstrat și printr-un înscris, semnat de părţi, prin solicitarea scrisă din partea împrumutatului de amânare a termenului achitării împrumutului, prin scrisoarea de garanţie cu afirmaţia că împrumutul va fi restituit sau alte dovezi, semnate de partea care le-a expediat.

Este important să știți că recipisa sau alt înscris nu pot servi drept temei pentru încasarea sumei împrumutului, dacă aceste înscrisuri nu conţin informaţii despre părţile contractului de împrumut şi despre suma concretă a împrumutului. Așadar, identificați-vă în recipisă cu datele din buletin și indicați suma exactă a împrumutului (preferabil să fie scrisă cu litere). Aveți grijă să fie aplicată semnătura și data eliberării recipisei.

Se poate percepe dobânda? 

Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Trebuie să știți că în cazul în care omiteți să stabiliți în contractul de împrumut clauze referitoare la dobândă, nu puteți pretinde plata unei dobânzi. Potrivit art. 871 alin.(1) Cod Civil, împrumutatul urmează să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilite în contract. Conform art. 872 alin.(1) Cod Civil, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă de întârziere în mărimea prevăzută la art. 619 Cod Civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

De asemenea, în contractul de împrumut puteți stabili o clauză penală, ceea ce presupune că împrumutatul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să vă remită o sumă de bani sau un alt bun. Dacă ați convenit asupra acestei clauze, în mod obligatoriu, se va face în scris, prin asta părţile evaluează anticipat prejudiciul (art.624 Cod Civil). Se atenţionează că nerespectarea formei scrise a înţelegerii cu privire la penalitate atrage nulitatea clauzei penale şi, respectiv, imposibilitatea încasării acesteia.

Dați cu împrumut bani sau bunuri doar atunci când persoana vă inspiră încredere a priori și nu uitați că nerespectarea formei scrise a contractului de împrumut, în valoare mai mare de 1000 de lei, lipseşte părţile de dreptul de a solicita, în caz de litigiu, proba cu martori pentru confirmarea valabilităţii acestuia.

Ce facem dacă ne-au inundat vecinii

Autor: Olga Burea, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” 

Inundarea apartamentului de către vecinul de deasupra este o problemă frecventă pentru cei care locuiesc la bloc. Sunt cazuri în care vecinii sunt cooperanţi, iar problema se rezolvă pe cale amiabilă. Însă sunt situații în care nu e loc de „înțelegere” între vecini, în special când inundația a provocat daune materiale considerabile. Singura soluție a păgubiţilor este acţiunarea în instanţă a vecinilor de rea-credinţă.

Cum acționați dacă locuința v-a fost inundată? Este important să rețineți: potrivit legislației în vigoare a Republicii Moldova, prejudiciul material cauzat în urma inundației apartamentului, urmează a fi suportat de către proprietarul locuinței de unde a început scurgerea apei. Astfel, în cazul în care locuința Dvs. a fost inundată, este important să întreprindeți următorii pași:

– localizarea locului unde s-a produs scurgerea (apartamentul);

– înștiințarea președintelui/administratorului/șefului blocului locativ;

– urmare a sesizării primite, persoanele responsabile formează o comisie, care este obligată să depisteze cauza avariei, să încheie un act de constatare a defecţiunii care a dus la inundație și locul producerii acesteia – o probă incontestabilă pentru soluționarea cauzei;

– evaluarea prejudiciului cauzat ca urmare a inundației;

– solicitarea reparării prejudiciului cauzat de la persoana culpabilă.

În cazul în care vecinul și-a recunoscut vina și este gata să recupereze prejudiciul material cauzat vecinului păgubit, este bine de întocmit o declarație scrisă (sub forma unei simple recipise) sau o declarație autentificată notarial, în care se va indica cine se face vinovat de inundație, datele personale ale vinovatului (date din buletinul de identitate: numele și prenumele, codul personal etc.) și, respectiv, declarația prin care ultimul își asumă obligația să recupereze integral prejudiciul material cauzat, stabilit de către părți sau de un expert licențiat în domeniu.

În cazul în care vecinul culpabil refuză, se eschivează și/sau nu dorește să despăgubească persoana păgubită, rămâne să vă adresați cu o acțiune în instanța de judecată, în vederea recuperării prejudiciului atât material, cât și moral. Înainte de a vă adresa în instanța competentă, este necesar să solicitați unui expert licențiat în domeniu să efectueze o expertiză, care va stabili repetat cauza inundației, daunele cauzate și valoarea acestora. Atragem atenția că, procedural, până la efectuarea expertizei, trebuie să informăm vecinul culpabil privind data, ora și locul efectuării acesteia. Alte probe, care ar garanta un câștig de cauză, ar putea fi: imagini foto și video, declarații scrise ale vecinilor, datele de contact ale persoanelor ce au făcut parte din comisia care a constatat producerea inundației, în vederea audierii ulterioare a acestora în calitate de martori.

Cum ne protejăm interesele în cazul încheierii unui contract de investiții în construcția unui spațiu locativ

Autor: Saina Cerbu, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Lipsa spațiului de locuit continuă să fie o problemă în special pentru tineri. Aceștia se lasă ademeniți de publicitatea mai multor companii de construcții, care promit ridicarea blocurilor și mansardelor la prețuri avantajoase și în termeni restrânși. De asemenea, este bine cunoscut faptul că doar în mun. Chișinău sunt o sumedenie de imobile nefinalizate, lucrările de construcție fiind înghețate pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Pe de o parte, sunt agenții economici ajunși în incapacitate de plată datorită unei administrări defectuoase a afacerii, iar pe de altă parte – cetățenii (investitorii), care și-au investit, de cele mai multe ori, ultimele economii pentru a procura o locuință.Această problemă a fost discutată cu autoritățile în nenumărate rânduri, dar de fiecare dată s-a soldat doar cu unele ajustări la legislație.

Cu toate acestea, înainte de a face o investiție în construcția unui spațiu locativ, clientul trebuie să fie conștient care sunt riscurile implicate și cum ar trebui să reacționeze atunci când drepturile îi sunt neglijate. La etapa când decideți să investiți în construcția unei locuințe, ar fi bine să verificați următoarele informații, cu titlul de recomandare:

– istoricul companiei de construcție: să aibă cel puțin 5 ani pe piața serviciilor de construcții; să aibă cel puțin un obiect dat în exploatare în termen;

– blocul în care urmează să investiți, să aibă cel puțin câteva etaje construite sau să fie în construcție de aproximativ (40-50%). În acest caz, există o garanție în plus că aceștia își vor finaliza lucrările. Verificați în cât timp au ridicat primele etaje, pentru a estima cu aproximație cât vor dura ridicarea celorlalte.

După ce ați făcut o analiză a  tuturor ofertelor pe piață și ați verificat istoricul companiei cu care doriți să contractați, înainte de a începe negocierea contractului, solicitați reprezentanților companiei și verificați cu maximă atenție următoarele acte:

– documentele de posesie asupra terenului viitoarei construcții,

– certificatul de urbanism (a se atrage atenția în câte nivele va fi construcția multietajată),

– autorizația de construcție (care poate fi verificată prin solicitarea unui Extras din Registrul Bunurilor imobile),

– declarația de condominiu,

– lista încăperilor izolate din blocul locativ.

Dacă toate aceste acte enumerate mai sus au fost prezentate și sunt în regulă, puteți începe negocierea clauzelor contractuale. În acest sens, Dvs. ca investitor trebuie să fiți precaut la următoarele clauze contractuale și formalități procedurale ce vă protejează interesele:

– contractul de investiții urmează să fie în mod obligatoriu autentificat notarial și înregistrat în Registrul Bunurilor imobile. În cazul nesatisfacerii acestei condiții de formă, contractul poate fi anulat;

– prima tranșă a investiției se va efectua doar după autentificarea contractului și înregistrarea acestuia, obligație ce cade în seama reprezentanților companiei de construcție;

– negociați cu atenție clauzele contractuale referitoare la stabilirea penalităților de întârziere, pentru situațiile în care compania de construcție nu efectuează lucrărilele în timpul stabilit;

– insistați ca termenele de livrare a lucrărilor la diferite etape să fie stabilite în date calendaristice concrete și reale, pentru a fi mai simplu de calculat data de la care pot fi calculate penalitățile de întârziere și demarate procedurile pentru rezilierea contractului, eventual;

– citiți cu maximă atenție contractul după ce acesta a fost negociat și ajustat. Or, odată semnat contractul produce efecte juridice și devine obligatoriu pentru părțile contractante. Este important să fiți diligenți la semnarea unui contract, or cei cu care încheiați contractul sunt profesioniști pe piața serviciilor ce le prestează și pot cu ușurință insera clauze care pot fi în detrimentul Dvs. ca și investitor.

Odată ce contractul a fost semnat, trebuie să aveți un comportament diligent în a vă onora obligațiile contractuale, dar în același timp să verificați în ce măsură compania de construcție își desfășoară lucrările promise. Astfel, este important să știți:

– Aveți dreptul să vă informați la ce etapă se află construcția din blocul multietajat sau mansardă. O simplă informare scrisă nu va fi suficientă, nu ezitați să vă deplasați la fața locului și să verificați acest lucru.

– Nu achitați în avans nicio tranșă a investiției până la momentul în care nu aveți confirmarea că o anumită etapă a construcției a fost confirmată cu acte justificative și efectuată în termen. O simplă notificare scrisă din partea companiei de construcții nu este o dovadă suficientă.

– În cazul în care constatați că lucrările nu vor fi livrate în termeni, nu ezitați să solicitați toate penalitățile și dobânzile de întârziere ce vi se cuvin conform clauzelor contractuale. Este important ca toate pretențiile pe care le aveți să fie efectuate printr-un schimb de scrisori cu aviz de recepție și nu prin apeluri telefonice. În acest caz, toată corespondența Dvs. va constitui o probă pertinentă în cazul unui eventual litigiu în instanța de judecată.

– În cazul unui eventual litigiu veți fi scutit de achitarea taxei de stat. Conform recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 09.08.2012, la cauzele civile ce vizează litigiile cu privire la darea în exploatare în termen a imobilelor, inclusiv caselor de locuit, prestarea în termen a serviciilor etc. se aplică prevederile Legii nr. 105 din 13.03.2003 „Privind protecția consumatorilor”. Conform prevederilor art.31 (26) actului normativ vizat: „Consumatorii sunt scutiți de taxa de stat în acțiunile privind protecția drepturilor sale”.

O recomandare generală: înainte de a încheia un contract de investiții este bine să cereți sfatul unui consultant juridic. O consultație judicioasă, la o etapă incipientă, va face să economisiți timp, costuri și efort în cazul care partea cu care ați ales să contractați nu își va onora în mod conștiincios obligațiile.

Cele mai bune rezultate se obțin acolo unde este competiție. Cum „luptăm” cu concurența neloială

Autor: Oleg Efrim, avocat Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

În sportul de performanță, unde toți „joacă” după aceleași reguli, de cele mai multe ori câștigă cel mai bun. Și în economie, pentru a avea performanță este necesară o întrecere după anumite reguli, general valabile pentru toți. Și atunci, „campionii” vor avea notorietatea și profiturile dorite, iar consumatorii – produse/servicii de calitatea bună și la cele mai convenabile prețuri.

Competiția, însă, e legată de latura egoistă a naturii umane. Experiența arată că deseori, pentru a fi învingători, oamenii sunt tentați să treacă peste reguli. Cum știm care sunt practicile de concurență neloială, cum procedăm în astfel de situații, dacă suntem vizați și cum ne apărăm drepturile dacă suntem învinuiți de astfel de acțiuni?

Ce este concurența neloială? Ce este interzis?

Legea Concurenței nr.183/2012 definește concurența neloială drept orice acţiune, realizată de întreprinderi în procesul concurenţei, care este contrară uzanţelor oneste în activitatea economică. Concurența neloială este prohibită și sancționată de lege. Sunt recunoscute drept practici de concurență neloială și sunt interzise de legiuitor următoarele acțiuni: Discreditarea concurenților – defaimarea sau punerea în pericol a reputației sau credibilității acestora prin:

– răspândirea de către o întreprindere a informațiilor false despre activitatea sa, despre produsele sale, menite să creeze o situație favorabilă în raport cu unii concurenți;

– răspândirea informației false despre activitatea concurenților sau produselor acestora, afirmații care dăunează concurenților.

Instigarea la rezilierea contractului cu concurentul. Se interzice:

– instigarea la rezilierea neîntemeiată a contractului cu concurentul unei alte întreprinderi;

– instigarea la neîndeplinirea sau la îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale faţă de concurentul respectiv prin acordarea sau oferirea, mijlocit sau nemijlocit, de recompense materiale, compensaţii sau de alte avantaje întreprinderii parte a contractului.

Obținerea sau folosirea ilegală a secretului comercial al concurentului. Deturnarea clientelei concurentului, realizată prin inducerea în eroare a consumatorului cu privire la natura, modul și locul de fabricație, la caracteristicele principale, inclusiv utilizarea, cantitatea produselor, prețul și modul de calculare a prețului. Confuzia – acțiuni sau fapte care sunt de natură să creeze o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin:

– folosirea ilegală, integral sau parțială a mărcii, emblemei de deservire, denumire de firmă, desen sau model industrial sau alte obiecte de proprietate industrial, de natură să creeze o confuzie cu cele folosite legal de o altă întreprindere;

– copiere ilegală a formei, a ambalajului și/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi și plasarea prodului respective pe piață, copierea ilegală a publicității unei întreprinderi.

Ce să facem pentru încetarea/interzicerea practicilor de concurenţă neloială și pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a unei practici de concurenţă neloială? 

Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, pentru acoperirea prejudiciilor  suferite ca urmare a faptelor de concurenţă neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalităţi în faţa Consiliului Concurenţei.

Însă, în afara interesului particular afectat, practicile care aduc atingere concurenţei loiale au impact semnificativ asupra mediului economic în ansamblu şi vizează și un interes public. Astfel, acțiunile de concurență neloială se examinează de Consiliul Concurenței la cererea întreprinderii care consideră că este victima faptelor ilegale. Pentru a avea calitatea de victimă, întreprinderea urmează să dovedească interesul legitim pe care îl are. Se consideră că există un interes legitim atunci când acțiunile denunțate afectează direct și real pe autorul plîngerii. Plângerea adresată Consiliului Concurenței trebuie să fie de modelul aprobat. Formularele de plângeri pot fi descărcate aici: www.competition.md.

Plângerea se depune personal, în două exemplare, sau prin scrisoare recomandată, cu aviz de înmânare, la oficiul Consiliului Concurenței. În cazul în care plângerea se depune în alt mod, ea nu va declanșa procedura de control, decât dacă Consiliul Concurenței va considera că există un interes public major. Este important ca plângerea să fie depusă în cel mult 6 luni de la data când victima a cunoscut sau trebuit să cunoască despre realizarea acțiunilor de concurență neloială. Dacă este depășit acest termen, Consiliul Concurenței va refuza să examineze plângerea. În acest caz, apărarea drepturilor încălcate poate avea loc doar în instanțele judecătorești, în cadrul termenului general de prescripție (3 ani).

Ce decizie poate lua Consiliul Concurenței pe marginea plângerii?

În urma examinării cazului de concurenţă neloială, Plenul Consiliului Concurenţei adoptă o decizie privind constatarea acţiunilor de concurenţă neloială sau privind lipsa acestora.  În cazul constatării acţiunilor de concurenţă neloială, prin decizia Plenului Consiliului Concurenţei, întreprinderea este sancţionată  cu amendă şi/sau obligată să înceteze acţiunile respective. Conform art. 77 al Legii concurenței, amenda reprezintă până la 0,5% din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză, în anul anterior sancţionării. Decizia de sancționare poate fi adoptată în cadrul termenului de prescripție de 1 an, care curge din momentul săvârșirii faptei ilicite.

Cum se execută decizia Consiliului Concurenței privind sancționarea concurenței neloiale? 

Decizia Consiliului Concurenței de aplicare a amenzii pentru fapte de concurență neloială se execută în termenul indicat în decizie, care nu poate fi mai scurt de 60 zile lucrătoare din momentul comunicării acestei decizii persoanei vinovate. Neexecutarea în termenul indicat declanșează procedura executării silite, în condițiile Codului de executare al Republicii Moldova.

Ce facem dacă nu suntem de acord cu decizia Consiliului Concurenței de sancționare pentru fapte de concurență neloială?

Decizia de sancționare pentru practici de concurență neloială se contestă în instanța de contencios administrativ, în termen de 30 zile calendaristice de la primirea deciziei, fără a fi necesară cererea prealabilă. Atacarea deciziei în instanța de judecată nu (!) suspendă executarea ei decât în cazul în care instanța de judecată expres a suspendat executarea.

Dacă decizia de sancționare care a fost executată a fost anulată, sumele achitate vor fi restituite în termen de 45 zile de la momentul în care hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cum obținem reparația prejudiciului suportat prin practici de concurență neloială? 

Sancțiunile impuse de Consiliul Concurenței sunt de drept public și nu sunt chemate să satisfacă interesul privat afectat. Pentru obținerea reparației prejudiciului material și moral cauzat prin încălcarea regulilor de concurență loială, urmează să ne adresăm în instanțele de judecată, în ordine generală. Acțiunea în reparare a daunelor urmează a fi depusă în termen de un an din momentul când victima a aflat sau trebuia să afle despre daună și cel care a cauzat-o, însă nu mai mult de trei ani din momentul săvârșirii acțiunii de concurență neloială.

DE REŢINUT! Decizia de constatare/sancţionare a unei practici de concurenţă neloială emisă de către Consiliul Concurenței rămasă definitivă poate facilita recuperarea prejudiciului generat în instanţa de judecată, pe calea acţiunii civile, de către partea/parţile interesate, ea având caracter probator.    

Ce trebuie să faci pentru a recupera permisul de conducere dacă a fost suspendat

Dina Zamfirova, Casa de avocatură „Efrim, Roșca & Asociații”.

Procedura de recuperare a permisului de conducere este una anevoioasă și de durată. În cazul în care aveți deja acumulate câteva puncte de penalizare, achitați amenda la timp pentru încălcarea săvârșită. Astfel, dacă nu mai comiteți încălcări timp de 6 luni, punctele vor fi anulate. După ce expiră termenul de privare și dacă n-au mai fost comise alte încălcări, persoana care a fost privată de dreptul de a conduce trebuie:

– să-și ridice un cazier contravențional care se eliberează în scris solicitanţilor în ordinea eliberării cazierului judiciar persoanelor fizice şi juridice (Serviciul se presteaza și online la adresa pr.gov.md, costul căruia este de 60 lei timp de 1 zi și de 30 lei timp de 10 zilei;

– să obțină un certificat medical constatator că este apt de a conduce un automobil;

– să se apropie de agentul constatator care i-a ridicat permisul sau la autoritatea din care face parte agentul constatator pentru a i se elibera permisul în schimbul acestor acte. Vă recomandăm să dați dovadă de comportament civilizat și să vă lăsați cartea de vizită cu scuzele de rigoare pe parbrizul mașinii pe care ați lovit-o ușor în parcare. Conduceți cu grijă!

Ce trebuie să știi dacă nu ai fost tratat respectuos într-un magazin, local sau de către un taximetrist?

Autor: Sabina Cerbu, Casa de avocatură „Efrim, Roșca & Asociații”

Zi de zi apelăm la diferite servicii ale agenților privați și avem așteptarea ca acestea să fie prestate la o calitate pe măsura banilor achitați. Asta ar fi într-o lume ideală, unde clientul este respectat. Realitățile demonstrează că în Republica Moldova clientul, nu întotdeauna, este tratat cu respect.

Cu siguranță ați auzit fraze de la vânzătorii din magazin: „Dar Dvs.  aveți suficienți bani să cumpărați această rochie?”, sau  atunci când ați intrat în fugă într-o cafenea să pierdeți timpul până la o altă întâlnire: „Doar atât aveți de comandat, o cafea?”, sau când ajungeți la destinație șoferul de taxi vă reproșează: „50 de lei? Nu aveți mai mărunți? Dacă nu aveți alergați la magazinul de după colț și schimbați!”. Exemple de acest fel sunt nenumărate.

Dvs., ca și client care achită bani pentru un anumit serviciu, trebuie să știți cum reacționați la un asemenea comportament lipsit de respect. Este important să știți că Dvs. sunteți consumator, iar pentru a vă proteja drepturile trebuie să faceți cunoștință cu Legea privind protecția consumatorilor.

Această lege obligă toți agenții economici care prestează anumite servicii sau vând anumite bunuri să posede așa numitele Condici de reclamații sau Registre de reclamații. Astfel, odată ce Dvs. considerați că un vânzător sau chelner nu a manifestat un comportament respectuos, primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să solicitați acest Registru de reclamații în care să completați toate rubricile goale. Atunci când veți solicita acest Registru, vă veți întâlni cu reacții de genul: „Registrul e la contabilul companiei și acesta nu este la moment pe loc”, „Registrul nu mai are pagini disponibile” sau „Nu avem Registru de reclamații, dar puteți discuta cu administratorul”.

În acest context, este important să cunoașteți că, în conformitatea cu legea sus menționată, vânzătorii/prestatorii de servicii sunt obligați să dețină Registrul de reclamații într-un loc vizibil la care să aibă acces consumatorii. Scoaterea Registrului din incinta unității (localului respectiv) este strict interzisă.

Mai mult ca atât, vânzătorii şi prestatorii de servicii, vinovaţi de încălcarea modului stabilit de ţinere a Registrului de reclamaţii, precum şi de refuzul de a-l prezenta la prima cerere a consumatorului, care a prezentat bonul de casă sau alt document ce confirmă actul de cumpărare sau serviciul prestat, sunt traşi la răspundere administrativă, în condiţiile legii.

În cazul în care ați apelat la un serviciu de taxi, Registrul de reclamații ar trebui să se afle la sediul companiei. Asigurați-vă că ați recepționat bonul fiscal la sfârșitul călătoriei. Imediat ce ați urcat în taxi, insistați ca șoferul să pornească aparatul de taxat, astfel încât Dvs. să aveți proba necesară la completarea reclamației. După ce ați făcut însemnările în Registru, asigurați-vă că toate paginile și reclamațiile sunt numerotate pentru a evita ruperea/excluderea reclamației și lăsați toate datele de contact pentru a fi ulterior contactat.

În cele ce urmează, în conformitate cu reglementările în vigoare, conducătorul societății comerciale respective este obligat, în termen de două zile, să examineze reclamațiile înscrise în Registrul de reclamații și să ia toate măsurile necesare. În termen de 5 zile trebuie să primiți un răspuns în scris la adresa și/sau telefonul indicat.

În cazul în care nu va parveni niciun răspuns, în baza Legii privind protecția consumatorilor, sunteți în drept să pretindeți repararea prejudiciului cauzat de serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă v-ați aflat sau nu în relații contractuale cu vânzătorul sau prestatorul de servicii.

Și nu uitați, clientul întotdeauna are dreptate. Iar pentru acest lucru trebuie să vă cunoașteți drepturile.

Ce faci dacă ai comandat anumite lucrări și antreprenorul întârzie să le execute?

Autor: Natalia Roșca, Casa de avocatură „Efrim, Roșca & Asociații”

Contractul prin care o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit – se numeşte contract de antrepriză sau simplu – antrepriză.

Antrepriza se referă atât la producerea sau transformarea unui bun, cât şi la obţinerea unor rezultate ce urmează a fi predate clientului în rezultatul efectuării unor lucrări. Lucrările de antrepriză pot consta în confecţionarea unui lucru, elaborarea unui proiect de arhitectură, construcţia unui imobil etc., dar şi la prestarea serviciilor, cum ar fi reparația electrocasnicelor, instalațiilor etc.

În cadrul raporturilor de antrepriză, pe lângă calitatea lucrărilor efectuate, la fel de important este și respectarea termenului de executare a lucrării, stabilit de comun acord de către antreprenor şi client.

Este bine de ştiut că executarea unei lucrări în termenul convenit de părţi este o condiţie protejată prin lege şi anume, prin Codul civil al Republicii Moldova şi prin Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor.

În calitate de client, Dvs. trebuie să cunoaşteţi că, în comun cu antreprenorul, puteţi conveni asupra diferitor termene – asupra unui termen general de executare; iar în caz de necesitate, şi asupra termenului de începere a lucrărilor; asupra termenului de executare a unor părţi din lucrare; asupra termenului de finisare a lucrării. În urma stabilirii acestor termene, Clientul are dreptul să ceară respectarea lor, iar antreprenorul are obligaţia să asigure respectarea termenelor în cauză.

Termenele stabilite la început pot fi modificate doar cu acordul comun – atât al dumneavoastră, cât şi al antreprenorului. Termenele modificate doar de către una dintre părţi, fără a avea acordul celeilalte faţă de noile termene, nu sunt obligatorii pentru cealaltă parte.

În cazul în care antreprenorul nu a început la timp executarea lucrării sau dacă, în timpul executării lucrării, a devenit clar că lucrarea nu va fi îndeplinit în termenul pe care l-aţi convenit sau dacă  termenul de executare a lucrării a expirat, iar antreprenorul nu a prezentat lucrarea spre recepţionare, Dvs. sunteţi în drept:

– fie să fixaţi antreprenorului un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă şi/sau să finalizeze executarea lucrării, precum şi să cereţi reducerea preţului pentru lucrare;
– fie să reziliaţi contractul de executare a lucrării şi să solicitaţi repararea prejudiciului care v-a fost cauzat prin încălcarea termenelor de începere şi/sau finalizare a executării lucrării.

Pretenţiile clientului referitoare la nerespectarea termenelor de executare a lucrării nu vor fi satisfăcute, dacă antreprenorul va demonstra că tergiversarea s-a produs din motive de forţă majoră. La recepţionarea lucrării este indicat să se întocmească o declaraţie prin care clientul acceptă lucrarea, cu sau fără rezerve.

Ce trebuie să știi despre pedepsele pentru încălcarea regulilor circulației rutiere?

Autor: Dina Zamfirova, Casa de avocatură „Efrim, Roșca & Asociații”

De-a lungul timpului au fost realizate numeroase sondaje privind motivele ce-i determină pe oameni să încalce regulile de circulație. Răspunsurile sunt aceleași: lipsa de atenție, graba, lipsa de politețe. Nerespectarea regulilor în trafic atrage după sine pedepse, aplicate cu scopul de a disciplina și responsabiliza conducătorii auto. De aceea, este important să cunoașteți ce pedeapsă vă poate fi aplicată în funcție de gravitatea contravenției, care sunt modalitățile de evidență a lor, consecințele acumulării punctelor de penalizare, dar și modalitatea de achitare a amenzilor.

Dacă sunteți șofer și ați fost oprit de către agentul rutier pentru a fi verificat, trebuie să știți că aveți dreptul să fiți informat în privinţa numelui, prenumelui, funcţiei agentului de circulaţie, autorităţii pe care o reprezintă. Acesta este obligat să vă prezinte legitimaţia și să vă informeze despre temeiul legal al opririi, ce normă a fost încălcată, precum şi încadrarea juridică a faptei imputate, în conformitate cu legislaţia penală sau contravenţională.

De asemenea, aveți dreptul să faceți cunoştinţă cu probele ce dovedesc faptul încălcării legislaţiei, inclusiv cele constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate, și să contestați legalitatea acţiunilor agentului de circulaţie, precum şi actele de constatare încheiate de către agentul rutier.

Așadar, pentru încălcarea regulilor circulației rutiere, puteți fi pedepsit cu amendă și puncte de penalizare, în dependență de gravitatea încălcării și dacă aceasta nu constituie o infracțiune. Punctele de penalizare reprezintă sancțiunea cu caracter complementar pe lângă amenda care constituie sancțiunea principală. Numărul minim de puncte de penalizare ce poate fi aplicat este 2, iar cel maxim – 6.

Dacă timp de jumătate de an acumulați 15 puncte de penalizare, agentul de circulație va transmite cauza în instanța de judecată pentru a fi luată decizia de privare de dreptul de a conduce autovehicolul, pentru o perioadă de la 6 la 12 luni.

În cazul în care nu mai acumulați alte puncte de penalizare pe parcursul a șase luni, acestea se vor anula de la data primirii sau după ispășirea pedepsei. Dacă ați fost amendat pentru încălcarea regulilor de circulație, trebuie să știți că, potrivit Codului Contravențional al Republicii Moldova, puteți achita jumătate din amenda stabilită, dacă o plătiți în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei.

Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale (1 u.c.=20 lei) și se aplică persoanelor fizice în mărime maximă de 150 unităţi convenţionale. Neachitarea amenzii, în decursul a 30 de zile de la data stabilirii, poate fi înlocuită de către instanţa de judecată, cu dublarea amenzii sau alte sancțiuni prevăzute în Cod.

Totodată, este interesantă logica de aplicare a pedepselor în spiritul responsabilizării contravenienților. Astfel, șoferii care încalcă regulile rutiere ar putea fi lipsiţi de punctele de penalizare dacă achită amenda în 72 de ore, însă nu vor mai putea beneficia de reducerea de 50% din valoarea totală a amenzii prevăzută de lege.

Semne de întrebare apar și la achitarea amenzilor din domeniul circulaţiei rutiere. Acestea pot fi plătite în orice instituţie bancară din ţară, însă trebuie să știți că nu toate Băncile sunt conectate la sistemul informaţional al Direcţiei poliţie rutieră. De aceea, ar fi bine să vă informați dacă instituția bancară la care intenționați să achitați amenda are conexiune la Sistemul informațional sus-menționat. Altfel, este necesar, în mod obligatoriu, să faceți dovada achitării amenzii (bonul de plată) la poliţia rutieră. Ulterior, agentul constatator, în baza bonului de plată, va efectua manual modificările necesare în baza de date.

Lista Băncilor din Republica Moldova la care este posibilă achitarea în regim on-line (fără prezentarea la poliţia rutieră a bonului de plată) a amenzilor rutiere o găsiți pe site-ul pr.gov.md. Informația despre faptul dacă ați fost documentat de către organele de resort pentru încălcarea legislației rutiere, precum și aplicațiile utile pentru obținerea notificărilor privind încălcările rutiere înregistrate, o gasiți pe site-ul igp.gov.md.

Fotografiile cu automobilele parcate neregulamentar pot fi încărcate pe pagina web igp.gov.md, la rubrica „Ajută poliția”/„Martor ocular”.

Cum procedezi dacă ai cumpărat o haină și acasă ai realizat că nu îți place?

Autor: Olga Burea, Casa de avocatură „Efrim, Roșca & Asociații”

În Republica Moldova actul normativ care reprezintă baza juridică pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitate de consumator este Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorului. Prin noțiunea de consumator se înțelege orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure, sau care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități vitale nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.

Dacă sunteți în situația că ați procurat o haină, iar atunci când ați ajuns acasă ați constatat că nu vă place sau nu vi se potrivește după formă, culoare, model sau din alte motive, Dvs. sunteți în drept:

– să cereți vânzătorului/producătorului, în decurs de 14 zile calendaristice de la data procurării, înlocuirea produsului procurat cu altul similar din unitatea de comerț de unde a fost procurat;

– să prezentați vânzătorului bonul de casă, atunci când ați mers să solicitați înlocuirea sau restituirea banilor;

– să cereți restituirea sumei plătite pentru produs, în cazul în care la momentul adresării consumatorului, unitatea de comerț nu dispune de un produs similar cu cel returnat.

Vânzătorul este obligat să primească produsul respectiv și să vă restituie suma plătită.

De reținut!

Înlocuirea produsului se efectuează doar în cazul în care acest produs nu a fost utilizat proprietățile de consum  (și-a păstrat aspectul exterior, sigiliile și etichetele fabricii etc.).

Solicitați și păstrați bonul de casă, pentru că acesta confirmă faptul că Dvs. ați procurat un anumit produs de la vânzătorul respectiv.

La solicitarea înlocuirii produsului și/sau restituirea produsului, prezența bonului de casă este obligatorie.

Dacă se refuză satisfacerea reclamației Dvs. prin remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, vânzătorul este obligat să vă prezinte refuzul în scris. În caz de neprezentare, acesta se consideră refuz tacit. De asemenea, în cazul dezacordului cu refuzul primit, Dvs. sunteți în drept să sesizați instanța judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de lege, pentru revendicarea drepturilor de consumator, despăgubirea materială și morală.

ERA a donat cărţi pentru Biblioteca Publică de Drept

Casa de avocatură „Efrim, Roşca şi Asociaţii” a donat astăzi Bibliotecii Publice de Drept zece seturi de Coduri şi Constituţia Republicii Moldova. Fiecare set donat conţine ultima ediţie a Codului muncii, Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului penal, Codului de procedură penală şi Codului contravenţional.

„Donaţia de carte este principala sursă de existenţă a bibliotecii. Din păcate, nu ne permitem să facem prea multe achiziţii de carte şi apreciem enorm această susţinere. Codurile sunt, practic, cele mai solicitate cărţi”, a afirmat Mariana Harjevschi, directorul general al Bibliotecii Municipale „B. P. Hajdeu” din Chişinău.

„Biblioteca este un domeniu necomercial, iar datoria noastră morală, ca foşti studenţi la drept, este de a vă susţine”, a spus avocatul Oleg Efrim.

Anul trecut, Constituţia şi cele şase Coduri ale Republicii Moldova au fost redactate de ERA şi publicate de Editura Cartier. Biblioteca Publică de Drept este una dintre filialele Bibliotecii Municipale „B. P. Hajdeu” din Chişinău.

Arestul preventiv nu poate depăși 12 luni

Curtea Constituţională a decis că perioada ținerii în arest preventiv a unei persoane nu va putea depăși termenul total de 12 luni. Potrivit hotărârii Curţii Constituţionale, aplicarea acestei măsuri se va putea face doar de la pornirea urmării penale până la momentul pronunţării sentinţei de către instanţa de fond.

Totuşi, Curtea a declamat că efectele prezentei hotărâri nu se extind asupra persoanelor care se află în stare de arest în privinţa cărora există o sentinţă de condamnare, iar cauza se examinează în instanţele de apel. Astfel, detenţia în baza sentinţei de condamnare, chiar dacă aceasta nu a devenit executorie, este legală.

Curtea a stabilit că termenul inițial de aplicare a arestului preventiv nu poate depăși 30 de zile, iar fiecare prelungire a duratei arestării preventive se face, de asemenea, pe o perioadă de până la 30 de zile. Astfel, normele din legea procesual-penală, care prevăd posibilitatea prelungirii arestului preventiv pentru o perioadă de până la 90 de zile, la etapa judecării cauzei, au fost declarate neconstituţionale.

De asemenea, prin prezenta hotărâre, Curtea a clarificat ce include termenul arestului preventiv. Astfel, s-a stabilit că în perioada arestului se cuprinde perioada în care persoana a fost reţinută şi s-a aflat în arest preventiv, a fost sub arest la domiciliu sau s-a aflat în instituţia medicală la decizia instanţei de judecată pentru expertiză în condiţii de staţionar, precum şi la tratament în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

O altă clarificare esenţială a Curţii este cea a momentului de la care începe să curgă termenul arestului preventiv, adică de la momentul reţinerii sau, în cazul în care persoana nu a fost reţinută, de la momentul punerii efective în aplicare a mandatului de arest.

Peste 60 de mii de lei adunați pentru copiii cu nevoi speciale, în cadrul expoziției fotografice a lui Aurel Cepoi – „Central Asia. A journey”

Zeci de persoane au venit aseară, 11 februarie, la expoziția cu vânzare de fotografii „Central Asia. A journey”, pentru susținerea copiilor cu nevoi speciale de la Centrul Tony Hawks din Chișinău. Invitații expoziției au avut posibilitatea să admire și achiziționeze lucrările fotografului amator Aurel Cepoi, realizate în timpul călătoriilor în Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan. Evenimentul de caritate, organizat cu sprijinul Casei de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” și compania “MolDeco”, a avut loc în incinta clădirii Kentford.

„În ultimii doi ani și jumătate am călătorit foarte mult în Tadjikista, Uzbekistan și Kârgâzstan și am rămas impresionat de tradițiile și cultura acestor țări, de munți, de oameni. Am imortalizat momentele prin fotografii. Nu sunt un fotograf profesionist, sunt doar un amator. Respectiv, nu știu cât valorează aceste fotografii, dar știu că împreună putem ajuta copiii cu dizabilități din Chișinău”, a spus autorul expoziției, Aurel Cepoi.

Potrivit organizatorilor, în doar câteva ore s-au vândut peste 50 de fotografii. Banii colectați, peste 60 de mii de lei, au fost donați Centrului Tony Hawks pentru construcția primei săli destinată activităților sportive pentru copii cu dizabilități din Moldova. Ea va fi construită pe actuala terasă a Centrului .

În cadrul evenimentului de caritate, vizitatorii au avut ocazia să achiziționeze bestsellerul „Tenis cu moldoveni”, autorul căruia este Tony Hawks, și cartea de bucate „Cooking For Moldova”, scrisă de Jo Batson, soția Ambasadorului Marii Britanii la Chișinău, Phil Batson. Banii adunați din vânzarea cărților, de asemenea, au fost donați Centrului Tony Hawks.

Centrul Tony Hawks este o organizație non-guvernamentală, non-profit, pentru copii cronic bolnavi din familii social-vulnerabile. De 15 ani, instituția oferă gratuit reabilitare medico-socială pentru copii cu dizabilități în vârstă de până la 18 ani, care nu au posibilitate, din lipsă de mijloace financiare, să fie încadraţi în programe de recuperare. Centrul a fost creat și este susținut financiar de renumitul scriitor britanic Tony Hawks.

ERA susține expoziția de fotografie a autorului Aurel Cepoi – „Central Asia. A journey”

Casa de Avocatură „Efrim, Roşca şi Asociaţii” susține organizarea expoziției cu vânzare de fotografii-„Central Asia. A journey”, care are scopul de a ajuta copiii cu nevoi speciale de la Centrul Tony Hawks din Chișinău. Expoziția va avea loc pe 11 februarie 2016, începând cu ora 18.00, în incinta clădirii Kentford din Chișinău (Bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 202).

În cadrul expoziției vor fi prezentate peste 40 de lucrări realizate de autorul Aurel Cepoi, care este pasionat de fotografie. Imaginile din fotografii au fost surprinse în timpul călătoriilor acestuia în Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan, timp de doi ani și jumătate. Autorul susține că expoziția este organizată nu doar din pasiunea pentru fotografie, dar și din dorința de a schimba spre bine viața copiilor cu nevoi speciale.

Astfel, banii colectați din vânzarea de fotografii vor fi oferiți pentru construcția unei săli polivalente pentru copiii cu dizabilități. Aceasta va fi prima sală destinată activităților sportive pentru copii cu nevoi speciale din Moldova și va fi construită pe actuala terasă a Centrului Tony Hawks.

Centrul Tony Hawks este o organizație non-guvernamentală, non-profit, pentru copii cronic bolnavi din familii social-vulnerabile. De 15 ani, instituția oferă gratuit reabilitare medico-socială pentru copii cu dizabilități în vârstă de până la 18 ani, care nu au posibilitate, din lipsă de mijloace financiare, să fie încadraţi în programe de recuperare. Centrul a fost creat și este susținut financiar de renumitul scriitor britanic Tony Hawks, autorul bestsellerului „Tenis cu moldoveni”.

Felicitari

Felicitări echipei Republicii Moldova, care a ocupat locul II la etapa regională a concursului International Environmental Moot Court Competition! Echipa noastră a câştigat şi premiul “Best Individual Oralist”. Read more…