Iau/Dau apartament în chirie – de la A la Z
Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”
Că tot vara e în prag de „duminică seara”, septembrie bate-n ușă, noi începuturi se pun pe roate, facultate, job, viață nouă în regim de capitală – apartamentele-n chirie sunt la mare căutare. Mai devreme sau mai târziu cu toții ajungem să luăm un apartament în chirie, fie în timpul studenției, fie în tranziția de cumpărare a propriului spațiu locativ, fie că facem reparații/construcții în propriile case. În continuare, vă propunem un ghid informativo-juridic atât pentru cei care dau în chirie, cât și pentru cei care iau.
Proprietar sau agenție imobiliară
Dacă intenționați să dați în chirie (locațiune, juridic vorbind) un bun imobil, o puteți face personal sau puteți apela la serviciile unei companii imobiliare, care-și vor lua toate „grijile” pe capul lor. Trebuie doar să țineți cont că nimeni nu lucrează gratis și că agențiile percep un comision de la 2-4% din costul chiriei. Dacă intenționați să luați în chirie un apartament, aveți la dispoziție două opțiuni: fie găsiți apartamentul de sine stătător, adică direct de la proprietar, fie apelați la serviciile companiilor imobiliare. În acest caz, nu uitați de comisionul perceput de către acestea.
Semnați un contract
Din nou, indiferent de calitatea pe care o aveți, dați/luați în chirie, semnați neapărat un contract de locațiune! Un contract semnat este siguranța dvs. că în orice caz neplăcut veți putea să vă revendicați drepturile. În țara noastră, Codul civil stabilește pentru așa gen de relații/tranzacții forma de locațiune.
Aspecte contractuale stabilite de lege:
– Stabiliți cu proprietarul termenul pentru care semnați contractul. În mod normal, termenul minim este de 1 an de zile (poate fi și mai mic). Dacă contractul este semnat pentru o perioadă de 3 ani, atunci trebuie să-l înscrieți în registrul bunurilor imobile. Termenul maxim al unui contract de locațiune, potrivit legii, este pe 99 de ani. – Verificați dacă bunul (apartamentul, casa) este lipsit de vicii – materiale sau juridice.
– Prin vicii materiale se înțeleg toate defectele posibile ale locuinței – mobilier stricat, pereți roși, murdari, mucegai, țevi sparte etc. De aceea, vă recomandăm să scrieți în contract toate detaliile legate de starea locuinței.
– Prin vicii juridice se înțelege că apartamentul nu este gajat sau ipotecat la bancă.
Negociați prețul în lei! Este o recomandare pur mercantile. Să gândim la rece! Dacă salariul pe care îl primim este în lei, de ce am achita o chirie fluctuantă în valută? Mai ales în condițiile „meteo” ale sistemului bancar din țara noastră. Prețul trebuie să fie fix și să fie indicat expres în contract. Asigurați-vă, printr-o clauză contractuală, că prețul chiriei nu se va schimba pentru o perioadă de x luni.
Semnați un act de predare-primire a bunului. În acest act treceți fiecare obiect pe care l-ați primit împreună cu locuința, precum și starea în care se află. Așa vă asigurați că nu veți plăti pentru deteriorări pe care nu le-ați făcut.
Atenție la escroci! Verificați calitatea de proprietar (sau de împuternicit) al persoanei care vă dă în locațiune locuința. Escrocii, de obicei, cer să achitați o garanție pentru apartament în avans. Iar după ce primesc banii, aceștia dispar. Ca să evitați astfel de situații, aveți tot dreptul să cereți actele de identitate, inclusiv de proprietate. Semnați un contract înainte de a da orice avans.
Ce obligații și drepturi aveți în calitate de chiriaș (locatar)
Potrivit art. 888 din Codului civil, în calitate de locatar (chiriaș) sunteți obligat:
– să luați în primire locuinţa de faţă cu proprietarul;
– să achiţi chiria la timp;
– să folosiți locuinţa cu prudenţă, adică: să nu schimbați destinaţia acesteia, să întreprindeți reparaţiile de întreţinere curentă/locative, să efectuați lucrările de mică însemnătate, cum ar fi să montați un cuier, să notificați proprietarul despre necesitatea efectuării reparaţiilor importante;
– să predați locuinţa în starea în care ați primit-o;
– să contribuți la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curăţarea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună, precum şi la orice alte cheltuieli pe care legea le stabileşte în sarcina dvs.;
– să nu cedați contractul de locațiune a locuinţei fără acordul scris al proprietarului;
– să nu dați în sublocațiune locuinţa fără acordul scris al proprietarului;
– să-i permiteţi proprietarului examinarea locuinţei;
– să solicitaţi acordul proprietarului pentru eventualele îmbunătăţiri pe care doriți să le aduceți locuinţei;
– să despăgubiți proprietarul, dacă ați cauzat vreo daună locuinței.
Atenție! Nu veți răspunde de prejudiciul cauzat prin incendiu, dacă nu se va demonstra că el se datorează faptei proprietarului sau a persoanelor cărora acesta le-a permis folosinţa sau accesul la imobil.Nu veți purta răspundere pentru uzura obişnuită a locuinței, dacă aceasta a fost utilizată la destinaţie în conformitate cu prevederile contractului. Obligații lipsite de drepturi nu există, așă că, în calitate de chiriaș:
– aveți dreptul de folosinţă liniştită şi exclusivă a locuinţei;
– puteți întrebuinţa părţile şi instalaţiile de folosinţă comună ale clădirii potrivit destinaţiei fiecăreia;
– aveți dreptul de a rezilia unilateral contractul cu un termen de preaviz de 60 de zile, dacă închirierea este pe durată determinată;
– puteți cere proprietarului să vă restituie cheltuielile suportate în legătură cu orice reparație, pe care trebuia să o facă proprietarul.
Ce drepturi și obligații are proprietarul (locatorul)
Locatorul are dreptul:
– să verifice bunul închiriat. O mică precizare – nu există o prevedere legală strictă care să limiteze numărul vizitelor proprietarului și nici durata acestora. De aceeaa, vă recomandăm să includeți în contract o clauză prin care să-i limitați vizitele (de exemplu – proprietarul are dreptul să verifice stare locuinței o dată la fiecare trimestru, cu o durată maximă de 1,5 ore);
– să efectueze lucrări asupra lui;
– să-l prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi exercite aceste drepturi în mod rezonabil, dacă contractul de locațiune este încheiat pe un termen scurt, iar chiriașul nu intenționează să prelungească contractul.
– să solicite despăgubiri în cazul în care chiriașul schimbă destinația locuinței.
– să rezilieze contractul în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către chiriaş.
Și pentru că nu doar chiriașul are obligații pe umeri, proprietarul este obligat:
– să predea chiriaşului locuinţa în stare normală de folosinţă;
– să efectueze toate reparaţiile (instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, instalaţii de încălzire centrală şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze, centrale termice, instalaţii de colectare a deşeurilor etc.) care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata închirierii/locațiunii;
– să efectueze reparaţiile privind părţile comune (casa scării, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare etc.);
– să nu-l deranjeze pe chiriaş (să nu intre în casă în absenţa lui sau să facă vizite neanunţate).
Indiferent dacă sunteți chiriaș sau proprietar, trebuie să cunoașteți că:
– Proprietarul este răspunzator pentru orice ar impiedica chiriașul să se folosească de locuința închiriată, indiferent dacă aceste vicii existau dinainte ori au survenit pe parcursul derulării contractului, iar chiriașul are dreptul la o scădere proporțional a chiriei, dacă lucrurile nu sunt remediate de îndată. Atentie! Proprietarul nu răspunde pentru neregulile care nu au fost reclamate, deși erau aparente la data încheierii contractului!
– Dacă apartamentul/casa pe care o închiriați mai are și alți chiriași, iar aceștia vă creează deranj sau incomodități, puteți obţine, în dependenţă de circumstanţe, o reducere a chiriei sau rezilierea contractului, numai dacă înştiințați proprietarul comun despre încălcările ce vă afectează folosinţa şi dacă acestea persistă.
Tot despre chirie
Modalități de plată. Plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor. Totuși, mecanismul de achitare îl puteți negocia. Drept exemplu, chiriașul achită plata chiriei:
– în avans pentru toată durata contractului, dacă aceasta nu depășeste o lună;
– în prima zi lucrătoare a fiecarei luni, dacă durata locațiunii este mai mare de o lună, dar mai mică de un an;
– în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata locațiunii este de cel puțin un an.
Plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un acord între părţi. Dacă în folosirea bunului închiriat au apărut piedici din vina locatarului, acesta nu va fi exonerat de plata chiriei.
Modificarea chiriei
Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părţilor. Locatorul (proprietarul) poate cere modificarea chiriei numai o dată în an şi numai în cazul în care condiţiile economice vin în dezavantajul proprietarului (de exemplu, creșterea valorii chiriei pe piața imobiliară, creșterea cursului valutar etc.). Locatarul (chiriașul) are dreptul să ceară reducerea chiriei în cazul în care condiţiile stipulate în contractul de folosire a bunului sau starea lui s-a înrăutăţit considerabil fără ca acesta să aibă vreo vină.
Rezilierea contractului de locaţiune (art. 905-907 Cod civil)
Rezilierea contractului de locaţiune (obiectul căruia este un apartament/casă) încheiat fără termen poate avea loc la cererea oricărei părţi, cu un preaviz de 3 luni, dacă în contract nu este prevăzut altfel. -Dacă locuinţa sau orice altă încăpere destinată pentru locuit se află într-o stare ce creează un pericol real pentru sănătate, locatarul poate rezilia contractul de locaţiune fără respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept şi în cazul în care, la încheierea contractului, ştia despre pericol şi nu a înaintat pretenţii în legătură cu acesta. -Rezilierea contractului din iniţiativa locatorului (proprietarul) dacă locatarul:
– nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului;
– admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire;
– nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel;
– încheie un contract de sublocaţiune fără acordul locatorului.
Contractul poate prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatorului. Rezilierea contractului din iniţiativa locatarului (chiriașului) se face în cazul în care:
– şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat;
– este privat de libertate şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale.
Contractul poate prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatarului.
Vă recomandăm:
Atunci când luați în chirie un apartament, puneți cât mai multe întrebări! Nu vă sfiiți să întrebați absolut toate detaliile: cât costă întreținerea pe timp de iarnă, dacă a mai fost dat în chirie, care-i situația cu vecinii, dacă sunt achitate toate datoriile, care sunt taxele pentru deservirea blocului, parcării etc.
În apartamentele noi există posibilitatea ca încălzirea să fie în baza de centrală proprie. În acest caz, nu uitați să întrebați care este prețul lunar și dacă este același în fiecare lună. De multe ori, în blocurile cu centrală proprie întreținerea vine aceeași în fiecare lună indiferent de sezon. În acest fel veți ști cu exactitate de câți bani aveți nevoie pentru întreținere.
Nu discutați nimic la telefon! Dacă v-a plăcut un apartament sau o casă, mergeți și vă întâlniți cu proprietarul, cunoașteți-l sau cunoașteți-vă reciproc. Este extrem de important să vedeți cu cine veți contracta.
Nu uitați, feriți-vă de escroci!
Dacă folosiți serviciile unei companii imobiliare, negociați comisionul și neapărat contractați și cu aceștia. Înțelegerile verbale nu le veți putea demonstra în instanța de judecată.
Nu vă lăsați înșelat și luptați pentru fiecare drept ce vi se cuvine. Iar dacă ați fost mințit, păgubit or „tras pe sfoară”, apelați la serviciile unui avocat profesionist, care vă va oferi asistența necesară.
Creditele de consum. Ce trebuie să știți atunci când aveți nevoie de bani
Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”
Într-o societate de consum, necesitățile cotidiene sunt în continuă creștere, iar resursele disponibile nu sunt întotdeauna suficiente pentru a le acoperi la zi. Cât de bine nu am planifica resursele financiare, apar acele circumstanțe neprevăzute care ne fac să analizăm asupra oportunității contractării unui de credit de consum. Contractarea unui credit de consum permite echilibrarea bugetelor familiale, îmbunătățirea nivelului de trai și diverse investiții necesare pentru confortul personal sau pentru educația copiilor.
Aceste credite rămân în preferințele clienților pentru rapiditatea de acordare, ceea ce le permite să acceseze o sumă mică de bani pentru nevoi specifice. Totodată, ele oferă oportunități și persoanelor cu venituri mici. Totuși dacă sunteți decis să contractați un credit de consum, vă sugerăm să atrageți atenția la următoarele aspecte, după cum urmează:
În procesul negocierilor ezitați să trișați. Or, informația furnizată de Dvs. este verificată prin intermediul mai multor canale: baze de date (Cadastrul Bunurilor Imobile, Biroul Istoriilor de Creditare și alte sisteme informaționale interbancare, etc.). În secolul tehnologiilor informaționale asemenea trișări sunt taxate dur, iar Dvs. vă micșorați șansele să obțineți pe viitor un credit.
Salariul este unul dintre cele mai importante criterii de eligibilitate de la care pornește analiza profilului clientului. Acesta trebuie să constituie o sursă permanentă de venit. Pe lângă salariu, nu mai puțin importantă este analiza familiei clientului: dacă persoana este căsătorită, dacă soțul/soția are un venit propriu, dacă sunt copii minori la întreținere și, nu în ultimul rând, care este istoricul creditar al clientului.
Planificarea bugetară lunară. O companie de creditare va analiza cu siguranță comportamentul Dvs financiar. Pentru ca profilul să corespundă eligibilității acordării unui credit, ar trebui să purcedeți individual la acest exercițiu calculând: – ce venituri lunare aveți, – sursele provenienței acestor venituri, – sunt veniturile sporadice sau au o sursă permanentă, – care sunt cheltuielile lunare personale, – care ar fi marja cheltuielilor neprevăzute lunare etc.
Reieșind din calculele pe care le veți efectua, optim ar fi ca gradul de îndatorare să nu fie mai mare 30%-40% din venit, astfel încât să vă rămână suficiente resurse pentru a vă acoperi cheltuielile cotidiene imperative unui nivel de trai decent. Compania de creditare vă poate oferi un credit mai mare atât timp cât vă califică drept un client cu profil de risc redus (de exemplu, mai aveți venituri din alte surse decât salariu – chiria unui imobil, soțul/soția are un venit permanent, nu aveți alte persoane la întreținere, etc.). Exercițiu descris mai sus vă va ajuta să estimați solvabilitatea în cazul contractării unui credit de consum și să decideți asupra sumei cu care doriți să vă îndatorați.
Durata contractului. Termenul contractului de credit de consum trebuie ales și negociat cu diligență. Termenul trebuie să fie ales în funcție de necesitățile și veniturile/cheltuielile Dvs. Practica demonstrează faptul că în cazul în care termenul contractului este mai mare, ratele lunare vor fi mai mici.
Această opțiune ar fi oportună în cazul în care rata lunară ar fi una confortabilă și puteți planifica și alte cheltuieli personale lunare fără dificultăți. În cazul în care aveți un loc de muncă pentru o perioadă determinată, atunci optim ar fi să vă alegeți un termen al contractului mai redus (de exemplu, un an). În acest fel vă asigurați că plata ratelor va fi sincronizată cu veniturile intrate în bugetul Dvs.
Indiferent de termenul contractului creditului de consum, nu ezitați să vă interesați de posibilitatea rambursării anticipate a creditului. Important să cunoașteți că rambursarea creditului anticipată este un drept al consumatorului și nu o decizie arbitrară a companiei de creditare. În virtutea legii, consumatorul are dreptul, în orice moment, să-și stingă în totalitate sau în parte obligațiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda și costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate și data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.
În această ordine, creditorul va avea, la rândul său, dreptul să solicite o compensație rezonabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. Compensația pe care o poate cere creditorului este plafonată în condițiile legii și nu poate fi mai mare de 1% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și rezilierea convenită este mai mare de un an și 0,5% dacă este mai mică de un an.
Reieșind din aceste circumstanțe, decizia de a rambursa anticipat trebuie să fie bazată pe răspunsul la întrebarea: dacă rambursarea anticipată va fi mai ieftină pentru Dvs. luând în calcul compensațiile ce i se cuvin creditorului, decât achitarea creditului conform graficului stabilit inițial?
Analizați toate comisioanele/taxele aferente contractului de credit
Pentru contractarea unui credit clientul poate fi ținut la plata unor comisioane aferente creditului. Clientul trebuie să știe că în costul total al creditului sunt incluse toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de creditor, cu excepţia taxelor notariale.
Costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special valoarea medie a primelor de asigurare, sunt incluse în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia, potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate, este condiţionată de încheierea unui contract de servicii. Compania creditară are obligația să explice clientului necesitatea costurilor aferente pe care le percepe. De asemenea, aceste costuri trebuie să corespundă costurilor efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora și să nu conducă la obținerea de venituri suplimentare pentru acesta. Odată ce contractual a fost semnat, creditorul nu are dreptul:
– să introducă și să perceapă noi taxe, comisioane, tarife sau a oricare alte costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract şi care nu erau oferite consumatorului la data încheierii acestuia. Aceste costuri vor fi percepute numai în baza unor acte adiţionale acceptate de consumator;
– să majoreze mărimea costurilor stabilite la încheierea contractelor;
– să perceapă uncomision de retragere pentru sumele trase din credit;
– să perceapă un comision, tarif sau oricare alt cost în cazul în care consumatorul doreşte schimbarea datei de scadenţă a creditului cu cel mult 30 de zile;
– să perceapă comisioane în situaţiile în care consumatorul solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.
Analizați cu diligență tipul dobânzii
Cel mai oportun ar fi contractarea unor credite cu dobândă fixă, în acest mod vă puteți proteja în fața fluctuației valutare. Mai mult, cea mai sigură situație ar fi să contractați un credit de consum în moneda în care se realizează cea mai mare parte a veniturilor, pentru a nu fi afectat atât de mult de fluctuațiile valutare majore. Rata fixă a dobânzii aferente creditului presupune convenirea părţilor, în contractul de credit, asupra unei rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate ale dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale, aplicând exclusiv un procentaj fix stabilit. În cazul în care nu sunt fixate toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termene parţiale, pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit. În cazul în care vi se propune o dobândă flotantă, trebuie să cunoașteți care sunt indicii de referință pentru a putea anticipa când aceasta se poate modifica. În acest sens, cadrul normativ prevede niște reguli exhaustive, și anume:
– dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă, stabilit conform metodologiei Băncii Naţionale a Moldovei, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării contractului;
– modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii flotante, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
– elementele care intră în formula de calcul al dobânzii flotante şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile şi la toate oficiile creditorilor.
Atât la etapa precontractuală, cât și în perioada de executare a contractului de credit, aveți dreptul nestingherit de a fi informat pentru a înțelege întinderea obligațiilor contractuale asumate. Astfel, în virtutea legii, consumatorul are dreptul de a primi, la cerere şi gratuit, conform periodicităţii stabilite în contractul de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, la decizia consumatorului, un extras de cont/situaţia de plăţi sub forma unui grafic de rambursare, care indică ratele datorate, precum şi termenele şi condiţiile de plată a acestor sume. În cazul în care ați rămas nesatisfăcut de prestarea serviciilor de către compania de creditare sau aceasta își execută obligațiile contractuale necorespunzător, autoritatea de supraveghere privind respectarea legislației cu privire la contractele de credit pentru consumatori este Agenția pentru Protecția Consumatorilor. Pentru detalii, cadrul normativ de referință este Legea nr. 202 din 12.07.2013 privind contractele de credit pentru consumatori.
Cont bancar în străinătate. Care sunt cerințele băncilor din diferite țări
Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”
După ce v-am prezentat informații despre condițiile în care puteți deschide un cont bancar în străinătate, este bine să cunoașteți și care sunt particularitățile/cerințele băncilor din câteva țări, cum ar fi România, Ucraina, Rusia, Italia etc.
Totuși, trebuie să țineți cont de faptul că fiecare bancă are propriile reguli, iar datele prezentate mai jos sunt generalizate pe țară. S-ar putea ca banca să aibă (sau nu!) alte comisioane decât cele indicate.
Mai mult, să țineți cont și de faptul că fiecare client este individual, iar regulile aplicabile pot fi diferite.
Cu siguranță v-ați întrebat care-i treaba cu Elveția sau Austria. Sistemul bancar din aceste țări este destul de strict, riguros și individual. În ordine generală veți avea nevoie cam tot de aceleași acte, plus o serie de documente ce țin de provenința banilor, identitatea clientului. Băncile din aceste țări îşi aleg cu mare grijă clienţii, indiferent de suma cu care operați sau de autorizaţia de care dispuneți din ţara gazdă. Apropo, băncile din aceste țări, de regulă, refuză clienții expuși politic sau cele care deţin fonduri cu provenienţă dubioasă. (Zic de regulă, există și excepții!). Dacă aveți posibilitate, apelați la serviciile unui avocat, care vă va ușura munca considerabil. Recomandări:
– Înainte de a vă deschide un cont bancar în străinătate, verificați foarte atent condițiile pe care vi le ofera banca.
– Dacă aveți posibilitate financiară și dacă țara permite, angajați un avocat care o să vă ghideze.
– Verificați valoarea comisionului! Dacă veți scoate bani în Republica Moldova, de pe acel cont, comisionul va fi mult mai mare decât în țările UE.
Vă recomandăm, să alegeți o bancă care are filiale în cât mai multe țări. Asta vă va oferi avantaje financiare (de exemplu, nu veți plăti comision la extragerea banilor folosind ATM-ul aceleași bănci).
În UE, dacă o bancă intră în faliment, depozitele dumneavoastră sunt garantate până la suma de 100 000 de euro sau chiar până la sume mai mari în unele ţări.
Cum să deschideți un cont bancar în străinătate
Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”
De frica „miliardului” stăm cu grija conturilor noastre bancare, ca să nu ne trezim într-o bună dimineață cu întrebarea: „da banii mei, unde-s?!”. Suntem tot mai tentați să ne ținem banii undeva în afară, în țări europene, în bănci sigure, dobânzi avantajoase și garanții de securitate. Ei bine, sună frumos, dar destul de dificil de realizat. Și totuși, cum deschidem un cont în străinătate? Să le luăm pe rând. Pentru început, trebuie să știți că băncile nu sunt obligate să deschidă conturi bancare. Acestea sunt libere să decidă dacă vă acceptă sau nu solicitarea. Este vorba despre o decizie strict comercială. Înainte de a deschide un cont, banca trebuie să îşi cunoască potenţialii clienţi și îi selectează riguros. În general, există cel puţin trei motive pentru care o bancă poate refuza deschiderea conturilor pentru cetăţeni din alte ţări. Și anume:
– cel mai simplu este că banca nu lucrează cu nerezidenţii;
– al doilea motiv este legat de lipsa unor documente solicitate de bancă. Majoritatea băncilor cer ca titularul de cont să desfăşoare o activitate în ţara respectivă.
– cel de-al treilea motiv este legat de riscul băncii în atragerea de fonduri şi excludem din start aici sursele suspecte de provenienţă a banilor.
Refuzul este acceptabil doar dacă există o justificare comercială valabilă. În UE, băncile nu au voie să manifeste discriminare faţă de cetăţenii europeni, pe motiv de naţionalitate. Și totuși, întruniți criteriile necesare, bani aveți. Dar asta nu e suficient. De ce? Potrivit Legii privind reglementarea valutară, rezidenţii Republicii Moldova au dreptul să deschidă conturi în străinătate, curente sau de depozit, cu autorizare din partea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM). Excepție fac doar:
– conturile deschise de către persoanele fizice rezidente pentru perioada aflării lor temporare în străinătate;
– conturile deschise pe numele reprezentanţelor persoanelor juridice rezidente în scopul asigurării activităţii acestor reprezentanţe;
– conturile destinate efectuării în străinătate a operaţiunilor aferente investiţiilor directe şi a operaţiunilor cu bunuri imobile, în cazul în care deschiderea acestor conturi de către investitori este obligatorie conform legislaţiei statului străin în care se efectuează operaţiunile;
– conturile deschise de către băncile licenţiate din ţară, pe numele lor, în scopul desfăşurării activităţilor financiare.
Mai mult, la 18 octombrie 2015 a intrat în vigoare Regulamentul BNM cu privire la conturile deponenților în străinătate. Astfel, potrivit normelor acestui Regulament:
– Deschiderea conturilor în străinătate de către persoanele fizice rezidente conform art. 13 alin. (5) lit. d) din Legea nr.62-XVI din 21.03.2008 se efectuează numai pentru perioada aflării lor temporare în străinătate. La întoarcerea din străinătate, în legătură cu expirarea termenului de aflare temporară în străinătate, aceste conturi trebuie să fie închise, iar soldurile acestora – repatriate. În cazul în care rezidentul intenționează să utilizeze contul menționat după întoarcerea din străinătate, acesta, până la întoarcerea din străinătate, urmează să obțină autorizația BNM.
– Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea mijloacelor băneşti în/din conturile deschise în străinătate, fără autorizare din partea BNM, se efectuează de către rezidenţi în conformitate cu scopurile pentru care acestea au fost deschise.
– În cazul în care rezidentul intenţionează să efectueze o operaţiune valutară, care conform Legii privind reglementarea valutară nr.62-XVI din 21.03.2008 este supusă autorizării de către BNM, iar pentru realizarea acestei operaţiuni se preconizează utilizarea unui cont în străinătate, (care poate fi deschis numai după obţinerea autorizaţiei BNM), rezidentul este obligat, concomitent cu cererea de autorizare a operaţiunii valutare, să depună şi cererea de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate. BNM este în drept de a autoriza deschiderea contului în străinătate, dacă aceasta a decis de a autoriza operațiunea valutară pentru efectuarea căreia se preconizează deschiderea contului în străinătate.
Astfel, pentru obţinerea autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate, solicitantul prezintă la Banca Naţională a Moldovei o cerere tip, la care se anexează: Examinarea de către BNM a cererii de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate
BNM decide referitor la eliberarea autorizaţiei sau refuzul de a elibera autorizaţia în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate.
BNM este în drept să autorizeze deschiderea contului în străinătate sau să refuze autorizarea deschiderii acestuia, ţinînd cont de obiectivul fundamental al BNM, de condiţiile curente ale pieţei monetare, de credit şi valutare, de situaţia balanţei de plăţi a Republicii Moldova, de prevederile legislaţiei în vigoare, inclusiv privind repatrierea mijloacelor băneşti în urma tranzacţiilor de export/import.
Drept temeiuri pentru refuzul de a elibera autorizaţia servesc, de asemenea: a) neprezentarea setului integral de documente conform prevederilor prezentului regulament; b) necorespunderea documentelor prezentate cu cerinţele prezentului regulament; c) aplicarea de către BNM faţă de solicitant-prestatorul SPR a măsurilor de remediere aferente deschiderii de către prestatorul SPR a conturilor în alte instituţii; d) prezentarea de documente ce conţin informaţii neautentice sau contradictorii; e) neîncadrarea solicitantului în condiţiile de autorizare.
În cazul refuzului de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate, BNM informează în scris solicitantul despre acest fapt, indicând motivul refuzului.
BNM examinează cererea repetată de eliberare a autorizaţiei pentru deschiderea contului în străinătate, ţinând cont de motivele refuzului, precum şi verificând înlăturarea acestora de către rezident (dacă aceasta depinde de rezident).
Autorizarea deschiderii contului în străinătate se efectuează prin eliberarea de către BNM a autorizaţiei corespunzătoare.
În autorizaţie BNM poate specifica, inter alia, operaţiunile care pot fi efectuate în/din conturile deschise de către rezidenţi în străinătate, limitele soldurilor şi termenul de păstrare a mijloacelor în aceste conturi, alte condiţii ce ţin de gestionarea şi închiderea conturilor în cauză.
